Matei 7, 15–21

„Zis-a Domnul: Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.”

Fățărnicia

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 246

„Dar să cercetăm, de vrei, măsura dreptății mozaice și slava dreptății după Lege. Cel ce se sârguiește drept să dobândească cunoștința dreptății și ține să se distingă în iubirea de frați, trebuie să apară statornic și întărit și așa cum este, nu schimbăcios, nici ușuratic, nici cu o bunătate prefăcută, vrând să-și acopere chipul de lup într-o piele de oaie; ci mai degrabă să se silească să aibă descoperită și fără pată libertatea felului propriu de a fi. De aceea zice Legea: Să nu umbli cu viclenie în neamul tău și să nu urăști pe fratele tău în inima ta (Levitic 19, 17). Tot aceasta o poruncește și altfel: Să nu pui pe tine haină țesută din două feluri (Levitic 19, 19). Și iarăși: Să nu te îmbraci cu haină țesută din lână și in (Deuteronom 22, 11). Căci amăgirea și viclenia cu chip de bunătate e cu adevărat păcat foarte greu (...) și un lucru din cele mai urâte lui Dumnezeu, având ca soră fața îndoită a sufletului și a gândurilor și schimbarea neîncetată, care stârnesc mânia dumnezeiască a minții preacurate. Căci zice despre unii: Săgeată ucigătoare este limba lor; viclenie sunt cuvintele gurii lor; aproapelui său îi grăiește cuvinte de pace și în sine are dușmănia. Să nu-i cercetez pe ei? Zice Domnul. Sau nu se va răzbuna întru poporul acesta sufletul meu? (Ieremia 9, 8). Iar David zice că cel nevinovat cu mâinile și curat la inimă, care nu a viclenit în limba lui și nu a făcut răul aproapelui său, se va sui în muntele Domnului (Psalmi 14, 3-4).

Astfel legea îi interzice omului ca un lucru prea urât și necuvenit a umbla cu viclenii, adică a viețui fățarnic și a-și lua chipul dreptății și a păgubi pe frați, disprețuind legile iubirii. Dumnezeu nu ne lasă să avem haină țe­sută din două feluri, învă­țându-ne ca printr-o ghicitură să nu suferim a avea o minte cu două fețe, înțeleg două fețe lăuntrice și spirituale, blestemata poftă de-a plăcea oamenilor, împletită cu două porniri ce se corup una pe alta. Căci care, sau cum e viața fățarnicilor? Oare nu aceea de-a se arăta vederii oamenilor și de-a părea că sunt buni, ei nefiind buni cu adevărat?”