„În vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, cuprinsă de friguri. Și S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile, iar ea s-a ridicat și Îi slujea Lui. Și, făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice: «Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat». Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Și, apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului, însă, nu are unde să-Și plece capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor. Și, intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.”
Urmarea lui Hristos
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 315
„(...) cei ce Îl socotim pe Hristos Stăpân să fugim de neștiință și să ne alipim Lui prin răbdarea și prin nesocotirea greutăților, cum au făcut preaînțelepții ucenici. Să nu răbdăm nicidecum să ne despărțim de El, ci să strigăm prin înseși faptele noastre ceea ce a spus cu hotărâre Pavel: Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? (Rom. 8, 35). Să-I urmăm deci Lui și când este prigonit, și când fuge de uneltirile celor ce luptă împotriva Lui, ca să ne suim și în munte, și să ședem acolo împreună cu El, adică să ne ridicăm la harul prea strălucit și prea lăudat, pentru a împărăți împreună cu El, precum a spus El Însuși: Voi care Mi-ați urmat Mie în încercările Mele, când va ședea Fiul Omului pe Scaunul slavei Lui, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel (Luca 22, 30). Aceste înțelesuri sunt indicate prin spusa că ucenicii s-au urcat cu Mântuitorul în munte și au șezut acolo împreună cu El.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 337
„Deci, cel ce voiește să meargă pe urmele lui Hristos și, după puterea omului, să imite modelul Lui să nu viețuiască cu iubire de slavă, să nu lucreze virtutea pentru a-și atrage laude, nici să nu aleagă o viață admirată ca fiind foarte nevoitoare, și să nu iubească a fi slăvit nici măcar cât de puțin pentru aceasta, ci să voiască să fie văzut numai de ochii Dumnezeirii, Care dezvăluie cele ascunse și face cunoscut ceea ce s-a împlinit pe nevăzute.”
(Pr. Narcis Stupcanu)
„În vremea aceea a început a umbla Iisus prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El, și unele femei care fuseseră vindecate de boli, de grele suferințe, de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele, care le slujeau din avutul lor.”
„În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la mas
„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: Vino după Mine! Atunci, lăsând toate, el s-a ridicat și a mers după El. Și I-a făcut Levi un ospăț
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-
Mare și folositoare este această Sfântă Taină atât pentru cei care participă, cât și pentru cei care sunt pomeniți, dar puțini participă la ea. Dacă, într-o zi, toți oamenii bolnavi deplasabili s-ar
De la întunecare și până la răsăritul soarelui, de la micile finaluri până la noile, neîntreruptele începuturi, firea umană este tributară altor deveniri, cel mai adesea, așezându-se cuminte într-un șir
În urma scrierii unui articol, publicat în ziarul „Credința”, Sandu Tudor a fost provocat la duel. Invocând motive de ordin procedural, acesta nu răspunde provocării. Vom demonstra în cele ce urmează că nu
Anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, „pe vremea coacerii cireșelor” (1824), în Vidra de Sus, din părinții Alisandru și Maria. Parlamentul României, prin Legea 223/2023, a ded
Cuvintele providențiale auzite de Fericitul Augustin în anul 387 în grădina casei sale din Mediolanum, care l-au trimis la textul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani 13, 12-14: „Noaptea e pe
Societatea umană a evoluat foarte mult. Tehnologia a facilitat mari realizări, care au dus la creșterea confortului, însă, cu toate acestea, există sentimentul de ură între oameni, care distruge viața multora, îndepărtându-ne de semeni, de noi înșine și de Dumnezeu, căci știm de la Sfinții Părinți că, dacă nu te ai bine cu aproapele tău, nici cu Dumnezeu nu ești bine. Trăim în mod greșit cu iluzia că, dacă urâm pe cineva care ne-a făcut rău, astfel ne-am răzbunat pe acea persoană. Dar sentimentul de ură ne dăunează în primul rând nouă înșine, provocându-ne o stare de tensiune și gânduri negative care ne afectează mintea, sufletul și trupul.
