Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 8, 23-27

Matei 8, 23-27

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Evanghelia zilei
Data: 18 Iunie 2020

„În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună cumplită s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și, venind ucenicii la El, L-au deșteptat, zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a ridicat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?”

Frica de moarte

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 483-485

„Nu orice frică este bună și mântuitoare. Dimpotrivă, există şi o frică duşmănoasă, pentru care profetul se roagă să nu intre în sufletul lui, zicând: De la frica duşmănoasă scoate sufletul meu (Psalmi 63, 1). Da, frica duşmănoasă este aceea care ne aduce în suflet spaima de moarte, aceea care ne convinge să ne umilim în fața demnitarilor. Cum va putea, oare, cel care se teme de acestea să se împotrivească păcatului până la moarte în vreme de mucenicie și să plătească ce este dator Domnului, Care a murit pentru noi și a înviat? Şi cel care se teme de demoni are frică duşmănoasă în el. Pe scurt, o astfel de frică pare o patimă, care este vlăstar al necredinței. Nici un om care crede că are lângă el un ajutor puternic nu se teme de cei ce încearcă să-l tulbure. Vrei să-ți spun cum este frica mântuitoare, frica aducătoare de sfințenie, frica aceea care ia naștere în sufletul nostru din statornicia [în bine], nu din patimă? Când ai de gând să te năpusteşti spre păcat, cugetă-mi la acel scaun de judecată înfricoşător şi de neîndurat al lui Hristos, pe care va sta Judecătorul, scaun măreț și preaînălțat (Isaia 6, 1); atunci va sta de față toată făptura, tremurând de arătarea Lui cea slăvită, iar noi avem să ne înfăţişăm unul câte unul, ca să ni se cerceteze faptele pe care le-am săvârşit în viață. Atunci, lângă cel care a făcut multe rele în viață vor sta îngeri înfricoşători și necurați, care aruncă foc din ochi și răsuflă văpaie pe gură din pricina amărăciunii voinţei lor și care au fețele lor asemănătoare nopţii, pentru a arăta întunecarea şi ura lor față de oameni; apoi prăpastie adâncă, întuneric, din care nu există ieșire, și foc lipsit de lumină, care are în întuneric putere arzătoare, fără de strălucire; apoi un soi de viermi veninoşi şi mâncători de trupuri, care rod fără saț și niciodată nu sunt îndestulați, care prin chinul lor pricinuiesc dureri nesuferite; apoi cea mai cumplită pedeapsă dintre toate, ocara aceea și veșnica rușine. De acestea teme-te! Şi, instruit de frica aceasta, împiedică sufletul tău, ca și cu un frâu, de la poftirea celor rele. Această frică de Domnul ne-a poruncit părintele să o predicăm; dar să n-o predicăm așa de mântuială, ci celor doritori să o asculte; nu celor care au căzut rău, ci celor care aleargă purtați de dorinţa de a fi mântuiți; nu celor străini de Testamente (Efeseni 2, 12), ci celor care s-au unit cu Cuvântul prin botezul înfierii.”

(Pr. Narcis Stupcanu)