Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 9, 14-17

Matei 9, 14-17

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 19 Iunie 2020

„În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, nuntașii să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, iar atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta se va desface de haină și se va face o ruptură și mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se aruncă; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.”

Care este rostul postului

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a II-a, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 62

„Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să-l atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăță sufletul cu post. Dar cu mult mai folositor este postul acum, când predicarea postului s-a vestit în toată lumea. Că nu-i insulă, nu-i continent, nu-i popor, nici chiar în părţile cele mai îndepărtate ale lumii, în care să nu se fi predicat postul. Soldați, drumeți, corăbieri, negustori, cu toții au auzit de această poruncă a postului şi o primesc cu bucurie. Să nu rămână, deci, nimeni netrecut în catalogul celor ce postesc! În el sunt trecute toate neamurile, toate ­vârstele și toate dregătoriile. În fiecare biserică, îngerii înscriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri ce ţi-o dau bucatele să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, dezertând dinaintea Celui care înrolează ostași. E mai mică primejdia de a fi condamnat un soldat care aruncă pavăza şi fuge decât un creştin care aruncă postul, arma cea tare şi puternică. Eşti bogat? Nu insulta postul socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă! Nu-l alunga cu necinste din casa ta, biruit de desfătare, ca nu cumva postul să te învinuiască înaintea Legiuitorului posturilor, Care, prin pedeapsa ce-ţi va da, să te supună la un mult mai aspru post, fie o boală trupească, fie vreun alt necaz. Săracul să nu ia în bătaie de joc postul care altădată a fost tovarăşul de casă şi de masă al sărăciei lui. Femeile să postească şi ele, că și lor le este postul tot atât de potrivit şi de firesc ca şi respirația. Copiii să fie adăpați cu apa postului, ca şi plantele bine crescute. Bătrânilor le este uşor postul, pentru că de mult s-au obişnuit cu el. Osteneala îndelung-practicată nu mai provoacă suferinţă celor antrenați. Călătorilor postul le este tovarăş bun de drum; îi face ușori și sprinteni, pe când îmbelșugarea îi silește să ducă poveri, să poarte în spate greutățile cu care s-au desfătat. Când soldaţii pleacă la luptă într-o țară îndepărtată, iau cu ei alimentele de trebuinţă hranei, nu plăcerii. Iar noi, care pornim la luptă cu duşmanii nevăzuți, care ne grăbim spre Patria cea de Sus, nu trebuie oare să ne mulțumim numai cu cele de trebuinţă hranei sufletului?”

(Pr. Narcis Stupcanu)