Matei 9, 9–13 (Chemarea vameșului Matei)

„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și, ridicându-se, a mers după El. Și pe când ședea Iisus la masă, în casă, iată mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Lui. Și, văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Iar Iisus, auzind, a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceți-vă, așadar, și învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»; că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”

Întoarcerea păcătoșilor

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 61

„Cei ce s-au făcut propovăduitori ai adevărului și liturghisitori ai harului, care de la început și până la noi, fiecare în timpul lui, ne-au lămurit nouă voia lui Dumnezeu, spun că nimic nu e atât de iubit și de plăcut lui Dumnezeu ca întoarcerea oamenilor spre El cu pocăință adevărată. Voind să arate că acest lucru este mai dumnezeiesc decât celelalte, mai bine zis semnul prim și unic al bunătății nesfârșite, Cuvântul dumnezeiesc și începător al lui Dumnezeu și Tatăl, printr-un mod negrăit al coborârii la noi, a binevoit să viețuiască cu noi prin trup, lucrând, pătimind și grăind acelea prin care voia ca pe noi, deveniți vrăjmași și dușmani ai Lui, să ne împace cu Dumnezeu și Tatăl și, înstrăinați de viața fericită, să ne readucă iarăși la ea.

Căci n-a vindecat numai prin minuni bolile noastre și însușindu-și prin pătimire slăbiciunile și plătind prin moarte Cel fără de moarte ca un datornic datoria noastră, ne-a eliberat pe noi de multele și înfricoșătoarele vini, ci și învățându-ne în multe feluri, ne-a sfătuit să ne facem cu voia asemenea Lui prin deprinderea de oameni iubitoare și prin desăvârșita iubire a unora față de alții. De aceea a zis: N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință (Matei 9, 13), și: Nu au trebuință cei sănătoși de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12), și că a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți (Luca 15, 4), și că a fost trimis spre oile cele pierdute ale casei lui Israil (Matei 10,6), și prin parabola drahmei a dat de înțeles că a venit să refacă chipul împărătesc (al omului), murdărit de patimi (Luca 15, 8), și: Amin, amin, zic vouă, că bucurie este în cer și pe pământ pentru un păcătos care se pocăiește (Luca 15, 7).

De aceea pe cel căzut între tâlhari și dezbrăcat de toată îmbrăcămintea și ajuns aproape mort prin răni, l-a întărit din nou cu vin și untdelemn și cu fâșii; și urându-l pe animalul lui îl aduce în casa de oaspeți. Și dând cele datorate pentru îngrijirea lui, făgăduiește că, întorcându-se, va da și cheltuielile ce se vor mai adăuga (Luca 10, 30 ș. u.). De aceea Îl arată și pe Tatăl Cel prea bun, bucurându-Se de întoarcerea fiului risipitor și îmbrățișându-l pe cel ce aleargă la El prin pocăință și poruncind să fie împodobit (Luca 15, 20 ș. u.).”