Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 9, 9–13 (Chemarea vameșului Matei)

Matei 9, 9–13 (Chemarea vameșului Matei)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 24 Iulie 2021

„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și, ridicându-se, a mers după El. Și pe când ședea Iisus la masă, în casă, iată mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Lui. Și, văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Iar Iisus, auzind, a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceți-vă, așadar, și învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»; că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”

Întoarcerea păcătoșilor

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 61

„Cei ce s-au făcut propovăduitori ai adevărului și liturghisitori ai harului, care de la început și până la noi, fiecare în timpul lui, ne-au lămurit nouă voia lui Dumnezeu, spun că nimic nu e atât de iubit și de plăcut lui Dumnezeu ca întoarcerea oamenilor spre El cu pocăință adevărată. Voind să arate că acest lucru este mai dumnezeiesc decât celelalte, mai bine zis semnul prim și unic al bunătății nesfârșite, Cuvântul dumnezeiesc și începător al lui Dumnezeu și Tatăl, printr-un mod negrăit al coborârii la noi, a binevoit să viețuiască cu noi prin trup, lucrând, pătimind și grăind acelea prin care voia ca pe noi, deveniți vrăjmași și dușmani ai Lui, să ne împace cu Dumnezeu și Tatăl și, înstrăinați de viața fericită, să ne readucă iarăși la ea.

Căci n-a vindecat numai prin minuni bolile noastre și însușindu-și prin pătimire slăbiciunile și plătind prin moarte Cel fără de moarte ca un datornic datoria noastră, ne-a eliberat pe noi de multele și înfricoșătoarele vini, ci și învățându-ne în multe feluri, ne-a sfătuit să ne facem cu voia asemenea Lui prin deprinderea de oameni iubitoare și prin desăvârșita iubire a unora față de alții. De aceea a zis: N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință (Matei 9, 13), și: Nu au trebuință cei sănătoși de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12), și că a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți (Luca 15, 4), și că a fost trimis spre oile cele pierdute ale casei lui Israil (Matei 10,6), și prin parabola drahmei a dat de înțeles că a venit să refacă chipul împărătesc (al omului), murdărit de patimi (Luca 15, 8), și: Amin, amin, zic vouă, că bucurie este în cer și pe pământ pentru un păcătos care se pocăiește (Luca 15, 7).

De aceea pe cel căzut între tâlhari și dezbrăcat de toată îmbrăcămintea și ajuns aproape mort prin răni, l-a întărit din nou cu vin și untdelemn și cu fâșii; și urându-l pe animalul lui îl aduce în casa de oaspeți. Și dând cele datorate pentru îngrijirea lui, făgăduiește că, întorcându-se, va da și cheltuielile ce se vor mai adăuga (Luca 10, 30 ș. u.). De aceea Îl arată și pe Tatăl Cel prea bun, bucurându-Se de întoarcerea fiului risipitor și îmbrățișându-l pe cel ce aleargă la El prin pocăință și poruncind să fie împodobit (Luca 15, 20 ș. u.).”