Micul catehism: A interzis Dumnezeu, evreilor, icoanele?! (I)

Potrivit Decalogului, colecţia celor 10 porunci date evreilor prin Moise, Dumnezeu a interzis reprezentările în viaţa şi trăirea religioasă a poporului ales.

Pentru a interpreta aşa cum se cuvine porunca a doua a Decalogului, este necesar să analizăm şi contextul biblic al acestei interdicţii. În acelaşi capitol 20 al cărţii Ieşirea, găsim cuvintele: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!“ (versetele 2-3). De asemenea, tot în capitolul 4 al cărţii Deuteronom se spune: „pe voi v-a luat Domnul Dumnezeu şi v-a scos din cuptorul cel de fier, din ţara Egiptului, ca să-I fiţi Lui popor de moştenire, cum sunteţi acum (versetul 20). Aceste texte care însoţesc porunca a doua nu se contrazic, ci transmit acelaşi mesaj: evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu pe care i-a salvat din Egipt şi ei nu trebuie să aibă alţi dumnezei. Interdicţia de a face diferite reprezentări este pusă în legătură cu închinarea la idoli. Pentru a-i ocroti din punct de vedere religios, evreilor li se interzice confecţionarea diferitelor reprezentări. Erau înconjuraţi de popoare păgâne, idolatre, şi cu uşurinţă puteau adopta comportamentul şi credinţa idolatră a unui astfel de vecin, părăsindu-L astfel pe Dumnezeu, care i-a scos din „ţara Egiptului“. Deşi a primit această interdicţie, nu puţine au fost cazurile în care evreii şi liderii lor au încălcat-o. Acest înţeles al poruncii a doua a fost specific evreilor din acele timpuri, pentru a-i feri de idolatrie. Sf. Ioan Damaschin arată că „după cum un doctor învăţat nu dă tuturor totdeauna acelaşi fel de doctorie, ci fiecăruia îi dă doctorie specială şi potrivită, având în vedere locul, boala, timpul, starea bolnavului şi vârsta (...), tot astfel şi Cel mai bun Doctor al sufletelor a oprit să facă icoane pe cei care erau încă prunci, care zăceau de boala idolatriei“.