Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Când ne putem împărtăşi

Micul catehism: Când ne putem împărtăşi

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 11 Decembrie 2008

Taina Botezului se poate oficia unei persoane o singură dată, iar Taina Mirungerii, care se administrează îndată după botez, se poate repeta doar în situaţii speciale (când un creştin a apostaziat, apoi doreşte să revină la dreapta credinţă). Taina Euharistiei se oficiază de fiecare dată când are loc Sfânta Liturghie. Se pot împărtăşi toţi creştinii ortodocşi care au primit permisiunea duhovnicului de a se împărtăşi, au participat la Sfânta Liturghie şi s-au pregătit pentru împărtăşire.

În cadrul Sfintei Liturghii, clericii se împărtăşesc la scurt timp după ce, prin invocarea Duhului Sfânt, darurile de pâine şi vin se transformă în Trupul şi Sângele Domnului. Spre sfârşitul slujbei Sfintei Liturghii, preotul, dintre uşile împărăteşti, cu Sfântul Potir în mână, adresează creştinilor cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!“. Cei care s-au pregătit pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, având în mâna stângă o lumânare aprinsă, se apropie pentru a fi împărtăşiţi.

Bolnavii şi pruncii care nu pot fi aduşi la biserică, din diverse motive, pot fi împărtăşiţi în locul unde se află. Aceştia primesc de la preot părticele din Sfânta Împărtăşanie, sfinţită în fiecare an la Liturghia din Joia Patimilor. Sfânta Împărtăşanie se dă persoanelor care nu au mâncat şi nu au băut nimic. Totuşi, celui aflat pe patul de moarte şi care cere să fie împărtăşit, nu i se poate refuza Sfânta Împărtăşanie chiar dacă a gustat mâncare. De asemenea, muribundul este împărtăşit chiar dacă nu a primit dezlegare de la duhovnicul său ori dacă se află în perioada de împlinire a canonului dat de duhovnic. Nu pot fi împărtăşiţi cei grav bolnavi care nu mai sunt conştienţi şi cei care nu doresc acest lucru, chiar dacă apropiaţii lor insistă. Sfânta Împărtăşanie nu se dă nimănui cu forţa şi nu se dă nici celor care nu sunt conştienţi de ceea ce semnifică ea, fie că sunt bolnavi sau sănătoşi.

Sfânta Împărtăşanie este numită de Părinţii Bisericii „arvuna vieţii veşnice“. Ne unim cu Dumnezeu prin Împărtăşanie şi devenim din această viaţă fii ai Împărăţiei cerurilor.