Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Când nu poate rosti duhovnicul formula pentru dezlegarea păcatelor? (II)

Micul catehism: Când nu poate rosti duhovnicul formula pentru dezlegarea păcatelor? (II)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 05 Decembrie 2008

Mărturisirea păcatelor preotului duhovnic este o iniţiativă personală, benevolă şi trebuie făcută cu mare resposabilitate, pe măsura importanţei Tainei Spovedaniei, pentru dobândirea mântuirii. Credinciosul care doreşte să se spovedească trebuie să spună toate păcatele pe care le-a săvârşit, fără a omite intenţionat vreunul dintre ele. Duhovnicul îl poate ajuta prin întrebările sale, însă penitentul trebuie să fie conştient că mărturiseşte propriile păcate, iar preotul îi oferă doar sprijinul său prin întrebările pe care i le adresează. Duhovnicul nu poate şti păcatele penitentului. De aceea, se recomandă creştinilor să nu mărturisească doar păcatele despre care întreabă duhovnicul, ci să mărturisească tot ceea ce ştiu ei că au făcut şi nu a fost plăcut lui Dumnezeu. Trebuie subliniat că, uneori, duhovnicul, pentru a stabili gravitatea anumitor păcate, este nevoit să ceară anumite lămuriri. Acestea mai sunt necesare şi pentru a stabili un canon potrivit vindecării sufleteşti în urma păcatelor săvârşite. De aceea, penitenţii trebuie să mărturisească toate păcatele şi să prezinte duhovnicului lămuririle pe care le solicită. De altfel, şi în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii duhovnicul adresează următoarele cuvinte: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci nu te ruşina, nici nu te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hrisots. Iată, şi sfânta Lui icoană este înaintea noastră. Iar eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să ştii că toate păcatele îndoite le vei avea; ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat“.

Pentru omiterea intenţionată a unor păcate şi pentru nemărturisirea completă, care cuprinde şi prezentarea păcatului într-o formă care-i reduce gravitatea, duhovnicul poate să nu rostească rugăciunea pentru dezlegarea de păcate.