Micul catehism: Care este adevărata sănătate a sufletului

În zilele noastre, unele persoane consideră că pot ajunge la adevărata cunoaşterea de sine prin autoanaliză şi psihanaliză. Datorită unor influenţe negative, aceste persoane reduc Taina Pocăinţei la o simplă analiză menită să elibereze sufletul de sub complexul vinovăţiei, fără a face vreo referire la Hristos-Domnul.

Mulţi psihologi consideră că sănătatea psihologică a omului constă în faptul de a nu avea conflicte psihologice interioare, iar lucrarea psihoterapeutului asupra pacientului are drept obiectiv „refacerea ordinii şi echilibrului său sufletesc interior“. Pentru aceasta, psihoterapia nu ia în considerare „cazul“, ci „psihobiografia“ bolnavului.

Sănătatea sufletului, din perspectivă creştină, nu se reduce doar la un echilibru psihologic, problema este mult mai profundă. Creat după chipul lui Dumnezeu, sănătatea spirituală a omului se menţine păstrând legătura cu acest chip, adică cu Hristos. Puterile sufletului, când activează conform firii, sunt sănătoase. Toate cele zidite de Dumnezeu au început şi sfârşit. Totuşi, Dumnezeu a dorit să zidească şi să facă sufletul nemuritor. Astfel, sufletul este nemuritor prin har. Prin urmare, nu putem concepe ca un sufletul să fie şi sănătos, şi independent de Dumnezeu.

Păcatul este boala sufletului. „Nu este simplă boala păcatului, ci felurită şi în multe chipuri, şi născătoare de multe vlăstare ale stricăciunii, din care răul se revarsă din plin şi merge înainte până se va opri prin puterea vindecătorului (a preotului duhovnic)“ (Canonul 102 Trulan).

Metoda ascezei creştine, care ne propune paza minţii, purificarea ei prin pocăinţă şi rugăciune, împlinirea poruncilor Mântuitorului, ne ajută să ne desprindem de robia faţă de cele trupeşti şi să conştientizăm vulnerabilitatea sufletelor noastre.

Pe de altă parte, nimeni nu poate ajunge la cunoaşterea de sine doar prin raţionamente şi cercetări analitice, dacă nu şi-a purificat mintea. Cei care nu s-au lepădat de obişnuinţele păcătoase şi care nu şi-au purificat mintea nu-şi dau seama de starea lor decăzută şi ocolesc singura cale prin care se poate pune început bun cunoaşterii de sine. Vindecarea omului se realizează progresiv, străbătând cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii de păcate, luminarea minţii şi îndumnezeirea.