„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Micul catehism: Ce-ar fi dacă ai face şi tu?
A treia treaptă care ne conduce spre păcat este ispita sau momeala - un îndemn spre păcat ce poate veni din interior sau din exterior. Când vine din interior, ispita se manifestă ca un gând răzleţ, adus de diavol în minte (Ce-ar fi dacă ai face şi tu...?) şi este consecinţa unor acţiuni păcătoase sau a unor patimi.
Ispita poate veni şi din exterior, de la lume şi de la trup, fiind ispitit prin cele cinci simţuri. A patra treaptă este unirea, adică amestecarea minţii cu ispita. Este situaţia când sufletul consimte să stea de vorbă cu gândul rău. A cincea treaptă spre păcat este lupta minţii cu ispita. Sufletul, consimţind să stea de vorbă cu gândul despre lucrul cel rău şi cunoscând că acel gând îl duce la păcat, începe să se lupte cu el, nevoindu-se ca să-l biruiască cu gânduri bune. Pentru a birui ispita, Părinţii recomandă rostirea rugăciunii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Sf. Macarie Egipteanul învaţă că mintea noastră trebuie să fie războinică şi că are putere să răspundă cu forţe egale atacurilor diavoleşti. Ea se poate împotrivi gândurilor şi poate să le contrazică. Sf. Ioan Scărarul ne învaţă să să fim atenţi şi la cauzele păcatelor în viaţa de zi cu zi şi să fim mereu în starea de trezvie. Sf. Ioan Scărarul ne spune: „Este un diavol care, venind la noi când ne întindem în pat, ne săgetează cu amintiri urâte şi murdare, pentru ca, neridicându-ne la rugăciune din trândăvie şi neîntrarmându-ne împotriva lui, să adormim în gânduri murdare şi să avem vise spurcate. Să fim atenţi, ca să nu ne înşelăm. Metoda aceasta cu gânduri rele şi păcătoase este devastatoare şi nenumăraţi oameni cad pradă şi victime. Uşa minţii noastre, deschisă gândurilor rele, lasă să pătrundă în inimă germenii purtători de păcate de moarte, care întunecă mintea şi tulbură inima şi-l face pe om pradă uşoară diavolilor. De aceea, când suntem invadaţi de cugete rele şi viclene, să ne păzim mintea rugându-ne şi spovedindu-ne la duhovnic. Iar Dumnezeu ne va ajuta cu Harul Său cel mântuitor, aducând pacea şi sfinţenia în sufletelor noastre“.