Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Ce înseamnă adorarea lui Dumnezeu?

Micul catehism: Ce înseamnă adorarea lui Dumnezeu?

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 24 August 2009

În sufletul omului există sădită o tendinţă firească de a cinsti pe cei care sunt superiori în vârstă, cultură, putere, de a mulţumi celor care i-au făcut bine şi cărora le datorează recunoştinţă. Dacă această înclinare firească se manifestă în mod natural faţă de aproapele său, mai mult decât atât, omul are conştiinţa majestăţii, atotputerniciei, şi a infinitei superiorităţi şi perfecţiuni a lui Dumnezeu, Căruia Îi aduce cinstirea supremă (adorarea).

Cuvântul „cult“ este de origine latinească şi derivă de la forma de supin (cultum) a verbului „colo-ere“, care înseamnă: a cultiva, a îngriji, a respecta, a adora. Astfel, prin cultul creştin înţelegem orice formă sau act religios menit să pună pe om în legătură cu Dumnezeu, exprimând, pe de o parte, cinstirea sau respectul faţă de Dumnezeu, iar pe de alta, mijlocind sfinţirea omului sau împărtăşirea harului dumnezeiesc.

Dacă această atitudine de respect şi cinstire se manifestă doar în suflet, manifestându-se prin forme lăuntrice (precum pietatea, virtuţile morale şi meditaţie religioasă), atunci se numeşte cult intern sau subiectiv. Însă, acest stadiu al manifestării doar lăuntrice a sentimentelor religioase este unul de început şi incomplet, deoarece orice idee şi sentiment religios presupune în mod firesc şi o exteriorizare. Această manifestare prin forme vizibile a sentimentelor religioase (acte religioase, rituri) este numită cult extern.

Structura organică a fiinţei omeneşti presupune atât existenţa unor sentimente religioase în sufletul fiecărui om, cât şi manifestarea în exterior a acestor sentimente; adică, vorbim de un cult complet de cinstire şi de adorare a lui Dumnezeu atunci când sentimentul religios (evlavie, pietate, simţire religioasă) este exprimat în forme externe (acte de cult, rituri religioase).