„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Micul catehism: Ce înţelegem prin crucea suferinţelor?
Din simbol al pedepsei şi al ruşinii, Crucea a devenit altar de jertfă şi „puterea lui Dumnezeu“, prin opera răscumpărătoare a Mântuitorului. Ea a fost cinstită chiar de la începuturile Creştinismului, iar după descoperirea lemnului original pe care a fost răstignit Domnul Hristos, cinstirea crucii a fost inclusă în cultul liturgic al Bisericii. Crucea nu a fost vreodată adorată în ea însăşi, ca „idol“ sau ca „Dumnezeu“, aşa cum acuză unii creştini care s-au îndepărtat de Biserică şi de învăţătura creştină autentică, propovăduită de sfinţii apostoli. Nimeni din cei care o cinstesc nu o numeşte şi nu o consideră Dumnezeu, ci o preţuiesc şi pentru faptul că Mântuitorul a respectat şi purtat crucea la propriu, cea materială, şi la figurat, cea a suferinţelor fizice şi morale, de la naştere şi până la răstignire.
La scurt timp după discuţia avută cu Nicodim, despre moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul a recomandat celor care-L ascultau să îşi poarte fiecare crucea: „Oricine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“, căci „cel ce nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu“. A fost pentru prima dată când Domnul a rostit cuvântul „cruce“ şi nu s-a referit la crucea materială, ci la asumarea crucii suferinţelor fizice şi morale, a renunţărilor şi a sacrificiilor. Suferinţa care ne mântuie este cea primită pentru mărturisirea lui Hristos, a adevărului şi a dreptei credinţe. Nu orice suferinţă este mântuitoare. Suferinţele îndurate pentru abaterile noastre nu ne sunt la fel de folositoare, adevăr subliniat şi de Sf. Ap. Petru: „Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca fur sau făcător de rele sau ca râvnitor la lucruri străine“. A ne purta crucea presupune a urma şi a imita pe Hristos, întrebându-ne în fiecare împrejurare a vieţii ce ar face Mântuitorul dacă ar fi în locul nostru. Astfel, descoperim ceea ce ar fi potrivit să facem pentru a fi plăcuţi Domnului.
