Micul catehism: Ce ne învaţă Rugăciunea Domnească despre cele necesare vieţii?

Cuvintele „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi“ reprezintă cea de-a patra cerere din Rugăciunea Domnească. Se poate observa că prin această cerere se face legătura dintre primele trei, în care se făcea referire la mărirea, împărăţia şi voia Tatălui ceresc, şi următoarele cereri, care au în vedere trebuinţele, necazurile şi nădejdea mântuirii creştinilor. În acest sens, Fericitul Augustin sublinia că „începând cu această cerere şi pănă la sfârşitul Rugăciunii Domneşti este limpede că ne rugăm lui Dumnezeu pentru noi“.

Totuşi, deşi ar părea să fie o ruptură între primele trei cereri duhovniceşti şi cea de-a patra, care este mai lumească, între acestea există o strânsă legătură. Astfel, ca să putem face voia lui Dumnezeu şi să dobândim fericirea veşnică, avem nevoie şi de cele necesare întreţinerii acestei vieţi. Deci, „ca oameni ce suntem, cerem şi pâinea cea spre întărirea fiinţei noastre, ştiind că şi aceasta este (tot) de la Tine“, spune Sf. Simeon al Tesalonicului.

Pâinea este hrana cea mai importantă omului pentru existenţa pământească, dar în cuvântul „pâine“ din Rugăciunea Domnească se cuprind toate cele necesare vieţii din lumea pământească, atât în ceea ce priveşte hrana, cât şi celelalte lucruri de care e nevoie pentru a trăi. Mântuitorul i-a învăţat pe creştini să ceară pâine, pâinea cea spre fiinţă, adică să se mulţumească cu „cele ce ajung spre păstrarea fiinţei trupeşti; şi nimic altceva din acelea prin care e depărtat sufletul de la grija dumnezeiască şi cea mai de folos“ (Sf. Grigore al Nyssei).

Cuvântul „astăzi“ este un mic semnal de atenţie ca preocupările pentru dobândirea celor necesare vieţii să nu depăşească limitele necesarului. Când se trece de satisfacerea cumpătată a celor necesare vieţii iau naştere păcate precum: lăcomia, abuzul, stocarea şi acumularea de bunuri care depăşesc nevoile personale şi pun în situaţii de criză şi de strâmtorare pe unii semeni ai noştri. În acest sens sunt valabile cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul: „să mâncăm pentru a trăi, iar nu să trăim pentru a mânca“.