Micul catehism: Ce se cuvine să pregătim pentru sfinţirea casei

Dacă la punerea temeliei casei se rosteşte o rugăciune, pentru sfinţirea casei, Părinţii Bisericii au alcătuit o rânduială specială care conţine o pericopă evanghelică, mai multe rugăciuni, citiri de psalmi şi o ectenie întreită specifică.

Această rânduială se poate săvârşi pentru sfinţirea unei case, care a fost de curând construită, după renovarea sau curăţenia generală a locuinţei, după mutarea într-o locuinţă nouă sau în altă locuinţă. Sunt şi creştini mai evlavioşi care solicită preotului să le oficieze slujba de sfinţire a casei la un an sau la un anumit număr de ani, deşi nu se regăsesc într-una din situaţiile menţionate.

Pentru săvârşirea acestei rânduieli, creştinul va avea grijă să pregătească, mai înainte, în casa nouă, o măsuţă orientată spre răsărit, pe care va aşeza următoarele: un vas larg cu apă curată, un pahar sau o ceaşcă cu untdelemn (ulei) curat, un beţişor înfăşurat la unul din capete cu vată, lumânări, tămâie şi busuioc.

Pe aceeaşi masă, preotul va aşeza Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Agheazmatarul (cartea care cuprinde slujba sfinţirii casei).

Trebuie, de asemenea, să fie pregătit şi un pomelnic (o listă) cu numele celor ce vor locui în noua casă, pe care preotul îi va pomeni la momentul potrivit. Alături de proprietarii casei, mai pot fi trecuţi în pomelnic membrii familiei, cei apropiaţi şi cei prezenţi la slujbă.

Se recomandă ca cei prezenţi la săvârşirea slujbei să stea în spatele preotului, ca la biserică, iar preotul în faţa mesei amenajate special, fiind toţi cu faţa spre răsărit.

Credincioşii trebuie să fie atenţi la citirea Sfintei Evanghelii şi a rugăciunilor de sfinţire şi pot să îngenuncheze.

Binecuvântarea şi sfinţirea casei noi este un fel de încreştinare a casei, a spaţiului în care urmează a locui cineva.