În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
03 Mai, 2024
Micul catehism: Conştientizarea propriilor slăbiciuni, o altă formă de laudă adusă lui Dumnezeu
Prin rugăciunile adresate lui Dumnezeu, atât în cadrul cultului oficial al Bisericii, cât şi prin rânduiala de rugăciune pe care fiecare credincios o are primită de la preotul duhovnic, se exprimă în primul rând adorarea lui Dumnezeu, precum şi sentimentele de evlavie, de respect, recunoştinţă, admiraţie şi dragoste faţă de El sau faţă de persoanele şi lucrurile sfinte pe care creştinii le cinstesc în raport cu El. Lauda adresată lui Dumnezeu ia forme precum admiraţia pentru măreţia lui Dumnezeu, contemplarea bunătăţii divine şi recunoaşterea propriilor slăbiciuni şi neputinţe. În rugăciunea pentru sfinţirea apei, din slujba Tainei Botezului, preotul rosteşte: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns pentru lauda minunilor Tale“. Din admiraţie izvorăsc preamărirea, lauda şi slăvirea lui Dumnezeu, care constituie conţinutul doxologic al diferitelor rugăciuni şi imne din rânduiala sfintelor slujbe, precum doxologia (slavoslovia) de la sfârşitul Utreniei („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...“).
Lauda lui Dumnezeu izvorăşte din contemplarea bunătăţii, a dragostei şi a milostivirii nemărginite a lui Dumnezeu faţă de făpturile Sale. Admirând dragostea şi bunătatea lui Dumnezu, în sufletul creştinului apare sentimentul recunoştinţei. În Sfânta Biserică sunt numeroase rugăciuni şi imne prin care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile şi darurile primite de la El. Conştientizarea propriilor slăbiciuni, a imperfecţiunilor şi a păcatelor, în contrast cu atotputernicia, perfecţiunea şi sfinţenia absolută ale lui Dumnezeu, este o altă formă prin care se aduce laudă lui Dumnezeu şi îl ajută pe creştin să adreseze rugăciuni de mărturisire (pocăinţă) şi de cerere sau solicitare a ajutorului, a milostivirii şi a îndurării dumnezeieşti, cum face, de exemplu, psalmistul în Psalmul 50. Astfel, o caracteristică esenţială a cultului ortodox este aceea de a exprima sentimentele de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu (adorare) şi de cinstire a sfinţilor.
