„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
25 Dec, 2024
Micul catehism: Creaţia ni-L arată pe Dumnezeu
Prin Revelaţia divină se înţelege acţiunea prin care Dumnezeu descoperă omului tot ceea ce este necesar pentru mântuirea lui. Din punct de vedere al conţinutului, Revelaţia dumnezeiască cuprinde toate evenimentele şi adevărurilor de credinţă prin care Dumnezeu Şi-a descoperit voia Sa oamenilor, pentru ca aceştia să-L cunoască şi să-L cinstească şi, prin aceasta, să dobândească desăvârşirea lor şi comuniunea cu Creatorul lor.
Dumnezeu Şi-a descoperit oamenilor voia Sa pe două căi principale: pe cale naturală şi pe cale supranaturală. Pe cale naturală, Dumnezeu poate fi cunoscut cu ajutorul raţiunii luminate de credinţă. Pentru un credincios, întreaga natură este o carte deschisă, în care se poate descoperi atotputernicia, bunătatea, dreptatea, iubirea, frumuseţea, atotştiinţa Creatorului. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria“, se spune în Psalmul XVIII, iar Sf. Ap. Pavel sublinia că „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire“. Natura arată creştinului că este Cineva care a făcut-o. Mintea spune fiecăruia că zidirea trebuie să aibă un Creator. Ordinea şi frumuseţea care sunt descoperite în lume indică lucrarea unui Făcător atotputernic. Acest mod de descoperire firească, naturală, cu mintea şi simţirea proprie a Creatorului din creaţia Sa, este numită revelaţie naturală. După alungarea omului din Rai, mintea acestuia s-a întunecat, iar unii urmaşi ai lui Adam nu au mai reuşit să păstreze învăţătura şi cunoaşterea despre Dumnezeul adevărat, închinându-se creaţiei: „unii au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară“, remarca Sf. Ap. Pavel.
