„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
24 Dec, 2024
Micul catehism: Creştinii au cinstit dintotdeauna Sfânta Cruce
Sfinţii Părinţi au găsit în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie atât preînchipuiri ale Sf. Cruci, înainte de răstignirea Domnului pe ea, cât şi ale actului însemnării cu aceasta, ale puterii ei divine, tâlcuiri ale actului de însemnare a creştinilor cu acest semn. Vechiul Testament conţine astfel de preînchipuiri ale Sf. Cruci, iar Noul Testament ne oferă mai explicit învăţături şi temeiuri care arată valoarea cinstirii acesteia de către creştini.
Crucea este altarul pe care Domnul Hristos S-a adus, „o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora“ (Evrei 9, 28). Această jertfă sângeroasă de pe cruce se prelungeşte în formă nesângeroasă, sub forma pâinii şi a vinului, până la sfârşitul veacurilor, în Biserică, prin Sf. Liturghie. Potrivit Sf. Ap. Pavel, Crucea este „puterea lui Dumnezeu“ (I Corinteni 1, 18), pentru cei care doresc să se mântuiască, iar cu această putere divină a crucii se laudă acelaşi apostol în slăbiciunile sale omeneşti şi în necazurile pe care le îndură: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!“ (Galateni 6, 14). Vorbindu-le ucenicilor despre a doua Sa venire, Mântuitorul le-a precizat acestora că „atunci se va arăta pe cer“ şi „semnul Fiului Omului“ (Matei 23, 30), adică Sf. Cruce. Cuvintele acestea arată că Domnul Hristos confirmă valoarea Sf. Cruci în istoria mântuirii neamului omenesc, şi, în mod special, cinstea ei cea mai mare, la judecata din urmă. Preţuirea pe care creştinii o arată Sf. Cruci este în strânsă legătură cu adorarea Care I Se aduce Mântuitorului Hristos. Închinându-ne Sf. Cruci şi sărutând-o, creştinii se închină Celui Care S-a răstignit pe aceasta.
