„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Creştinii i-au cinstit pe sfinţi, instituind sărbători în cinstea lor
Una dintre cele mai importante forme de manifestare a cinstirii sfinţilor a fost stabilirea de sărbători, adică zile anume consacrate pomenirii şi cinstirii lor în timpul anului bisericesc. Primele sărbători trecute în calendarele creştine au fost aniversările anuale ale morţii martirilor şi ale diferiţilor episcopi locali. În ziua trecerii la cele veşnice a martirilor, creştinii din primele secole se adunau la mormintele lor în fiecare an, pe care, de obicei, se construiau bisericuţe, şi înălţau rugăciuni, săvârşeau privegheri, citeau actele martirice sau istoria pătimirii martirilor sărbătoriţi şi oficiau Sf. Liturghie.
Data trecerii martirilor la cele cereşti era considerată drept ziua lor de naştere spre viaţa veşnică, „unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin“. Excepţie de la această regulă fac Maica Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul. În cazul lor au fost instituite sărbători în care sunt cinstite zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie), naşterea (8 septembrie, 24 iunie), precum şi alte evenimente din viaţa lor: Buna vestire, Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Acestă situaţie se explică prin faptul că Maica Domnului este cea dintâi şi cea mai mare dintre toţ sfinţii, iar despre Sf. Ioan Botezătorul se ştie că, potrivit proorociei făcută de Arhanghelul Gavriil, „va fi mare înaintea Domnului“. El s-a umplut de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale, Elisabeta, iar după mărturia Mântuitorului Hristos, „nu s-a ridicat între cei născuţi din femei mai mare decât Ioan Botezătorul“. Începând cu secolul al IV-lea, au fost instituite sărbători în cinstea mărturisitorilor, care suferiseră în timpul persecuţiilor sau au fost persecutaţi pentru apărarea credinţei adevărate, dar au supravieţuit chinurilor, murind mai târziu. Sărbătorile sfinţilor mărturisitori au fost urmate de cele ale sfinţilor pustnici, călugări şi cuvioşi, la care s-au adăugat mai târziu cele ale sfinţilor ierarhi, ale marilor teologi, făcători de minuni.
