„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Creştinii încep lucrul cu rugăciune
Rugăciunea este actul esenţial, fundamental, al vieţii religioase, este mijlocul prin care creştinul intră în legătură directă cu Dumnezeu prin înălţarea gândului, a inimii, a voinţei către El. Rugăciunea poate fi de mulţumire, de cerere sau de laudă. Aceasta din urmă reprezintă acea rugăciune prin care ne exprimăm admiraţia, iubirea, lauda, cinstirea pe care le avem faţă de Dumnezeu: „În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit“, spunea psalmistul David. Când creştinul Îl lăudă pe Dumnezeu este asemenea îngerilor care Îl laudă cântând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!“ (Isaia 6,3). Rugăciuni de laudă putem adresa şi sfinţilor, pentru biruinţa asupra patimilor, pentru virtuţile pe care le-au dobândit, pentru puterea lor mijlocitoare faţă de Dumnezeu.
Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, „rugăciunea este începutul oricărui bine, pricina mântuirii şi a vieţii veşnice. A te ruga înseamnă a fi om, iar lipsa rugăciunii coboară pe om din ceea ce îi este propriu“. Dumnezeu îi îndeamnă pe creştini să se roage atunci când sunt cuprinşi de nevoi: „Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi“ (Psalmul 49, 16). Apostolii s-au rugat în corabie, fiind ameninţaţi de furtună, iar creştinii s-au rugat pentru Sf. Ap. Petru, când acesta era în temniţă (Faptele Apostolilor 12, 5). Creştinul începe lucrul cu rugăciune şi solicită ajutorul lui Dumnezeu în tot ceea ce face. Se recomandă ca toate lucrările importante să fie începute cu rugăciune. Domnul Hristos S-a rugat înainte şi după ce Şi-a ales Apostolii, înainte de învierea lui Lazăr şi înainte de sfintele Sale patimi, în grădina Ghetsimani. Sfinţii Apostoli s-au rugat înainte de alegerea lui Matia şi a Sf. Ap. Petru, înainte de a învia pe Tavita. Fericitul Ieronim cere şi mai mult: „Când ieşim din casă, zice el, să ne întrarmăm cu rugăciunea şi când ne-am înapoiat să ne rugăm înainte de a sta jos“. Rugăciunea este convorbirea creştinului cu Proniatorul său. Rugăciunea creştină nu este doar omenească, ci şi dumnezeiască, căci „Duhul Se roagă în noi cu suspine negrăite“.
