Micul catehism: Creştinii se spovedesc şi se împărtăşesc în fiecare post

Primirea Sfintei Împărtăşanii este unul dintre momentele cele mai importante din viaţa creştinilor, pentru că primesc în fiinţa lor pe Însuşi Hristos Domnul.

Taina Euharistiei se oficiază de fiecare dată când are loc Sfânta Liturghie. Se pot împărtăşi toţi creştinii ortodocşi care au primit permisiunea duhovnicului de a se împărtăşi, au participat la Sfânta Liturghie şi s-au pregătit pentru Împărtăşire. În cadrul Sfintei Liturghii, clericii se împărtăşesc la scurt timp după ce, prin invocarea Duhului Sfânt, darurile de pâine şi vin se transformă în Trupul şi Sângele Domnului. Spre sfârşitul slujbei Sfintei Liturghii, preotul, dintre uşile împărăteşti, cu Sfântul Potir în mână, adresează creştinilor cuvintele : Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi! Cei care s-au pregătit pentru a primi Sf. Împărtăşanie, având în mâna stângă o lumânare aprinsă, se apropie pentru a fi împărtăşiţi.

Bolnavii şi pruncii care nu pot fi aduşi la biserică, din diverse motive, pot fi împărtăşiţi în locul unde se află. Aceştia primesc de la preot părticele din Sfânta Împărtăşanie, sfinţită în fiecare an la Liturghia din Joia Patimilor. Sfânta Împărtăşanie se dă persoanelor care nu au mâncat şi nu au băut nimic. Totuşi, celui aflat pe patul de moarte, care cere să fie împărtăşit, nu i se poate refuza Sfânta Împărtăşanie, chiar dacă a gustat mâncare.

Porunca a patra bisericească rânduieşte să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare dintre cele patru posturi mari din timpul anului, sau, dacă nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Sfintelor Paşti. Cercetând prescripţia din „Mărturisirea“ lui Petru Movilă, care face referiri la porunca a patra bisericească, aflăm că împărtăşirea de patru ori pe an sau cel puţin o dată pe an în Postul Sfintelor Paşti se referă la împărtăşirea de obşte, iar „cei ce sunt înaintaţi în cuvioşie şi cucernicie să se mărturisească în fiecare lună şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine“. Porunca a patra bisericească nu exclude împărtăşirea deasă, dar să fie făcută cu vrednicie şi cu pregătirea care se cuvine.