În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
03 Mai, 2024
Micul catehism: Creştinii sunt invitaţi la participare activă în timpul slujbei Vecerniei
Rânduiala Vecerniei prevede ca preotul, după ce a terminat de citit cele şapte rugăciuni ale luminilor de seară, iar la strană s-a finalizat citirea Psalmului 103, să rostească ectenia mare de pe solee. Dacă prin rugăciunile rostite în taină preotul s-a rugat pentru comunitatea creştină, asemenea lui Moise pe Muntele Sinai, adică deosebit de comunitate, prin ectenia mare toţi creştinii prezenţi la slujba Vecerniei sunt invitaţi la participare activă şi personală.
Ectenia este una dintre formele primare ale rugăciunii publice creştine, pe care o găsim recomandată de Sf. Ap. Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii“. Întrebuinţarea ei este confirmată în cele mai vechi documente liturgice, în lucrări ale Sf. Iustin Martirul şi Filosoful şi ale lui Tertulian. Prima recomandare adresată credincioşilor de către preot este: „Cu pace Domnului să ne rugăm“. În acest sens, Sf. Gherman al Constantinopolului ne spune „să facem rugăciunile noastre cu cugetul liniştit“, adică netulburat. Pacea din suflet nu este doar o condiţie psihologică, ci şi morală, necesară pentru a ne adresa lui Dumnezeu prin rugăciune. Un suflet tulburat nu se poate concentra şi nu are suficient curaj în rugăciune. „Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem“, învăţa Sf. Ap. Ioan. Pentru rugăciune, creştinul se cuvine să fie în starea de pace cu sine, cu Dumnezeu şi cu aproapele său. Pacea în suflet se poate păstra doar având conştiinţa curată de păcate: împăcată cu Dumnezeu, lipsită de frământări interioare şi fără resentimente faţă de semeni.
