Micul catehism: Cum ne putem curăţi sufletul de păcate?

Pentru a creşte duhovniceşte şi a ne apropia de Dumnezeu, mai întâi, este necesar să avem sufletele curate, fără păcate. Putem obţine iertarea păcatelor prin rugăciunile pe care le adresăm lui Dumnezeu, prin participarea la slujbele care se oficiază în Biserici, prin milostenii, dar, Sfânta Biserică ne pune la dispoziţie o lucrare harică care se oficiază de către preoţi şi episcopi, prin care obţinem cu mai multă uşurinţă iertarea tuturor păcatelor, pe care le mărturisim cu pocăinţă sinceră.

Taina Sfintei Spovedanii este lucrarea harică prin care, în urma mărturisirii păcatelor, a căinţei, a părerii de rău pentru ele, precum şi a făgăduinţei de a nu le mai săvârşi, credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor de la Mântuitorul Hristos.

Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie: completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârşite după ultima spovedanie şi să nu se ascundă nimic din cele săvârşite; sinceră şi făcută de bunăvoie; secretă (făcută în taină); cu umilinţă, cu părere de rău şi cu dorinţa de a nu le mai face; să nu fie prihănitoare, adică să nu considerăm vinovate alte persoane pentru păcatele noastre.

Taina Pocăinţei cuprinde patru momente importante: căinţa sau părerea de rău pentru păcatele săvârşite; spovedania sau mărturisirea păcatelor către duhovnic; îndeplinirea canonului de pocăinţă dat de duhovnic; dezlegarea sau iertarea păcatelor, primită de la Dumnezeu, prin preotul duhovnic.

În practica vieţii religioase a marii majorităţi a credincioşilor, spovedania este, astăzi, strâns legată de Împărtăşanie, pentru că nu se poate împărtăşire fără spovedanie, iar cei care se spovedesc, o fac, de cele mai multe ori, cu scopul de a se împărtăşi. Împărtăşirea presupune post, mărturisirea şi dezlegarea de păcate, dar nu toţi cei care au primit Taina Mărturisirii se şi pot împărtăşi, ci numai cei care au primit dezlegare de la duhovnic.