Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Cum se cuvine să procedăm în cazul unui deces în familie

Micul catehism: Cum se cuvine să procedăm în cazul unui deces în familie

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 01 Feb, 2010

Potrivit învăţăturii creştine, primită prin descoperire dumnezeiască, omul este o fiinţă care a fost creată spre a se bucura de prezenţa lui Dumnezeu în veşnicie. Existenţa noastră pământească este o etapă pregătitoare pentru viaţa veşnică, care urmează morţii.

Când pleacă la Domnul unul dintre creştini, se merge la biserica parohială şi se anunţă decesul pentru a se trage clopotele. De la biserică se va lua un sfeşnic, se vor cumpăra lumânări, o cruce din ceară şi toiagul. De asemenea, se va da comandă de un sicriu şi de o cruce, se va merge la o brutărie pentru a comanda pomenile.

Trupul celui adormit în Domnul e scăldat în semn de curăţie, după pilda primilor creştini (Fapte 9, 37), apoi este îmbrăcat în haine noi şi curate, închipuind veşmântul cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la ziua judecăţii (I Corinteni 15, 42-44). Trupul este pus apoi în sicriu cu faţa spre răsărit.

Paracliserul bisericii va trage clopotele pentru cel adormit, în fiecare seară, până în ziua înmormântării. Astfel, creştinii din parohie sunt anunţaţi că unul dintre ei a plecat pe calea veşniciei şi sunt îndemnaţi să se roage pentru acesta (de aceea zic toţi: „Dumnezeu să-l ierte“). Glasul clopotului ne duce cu gândul la trâmbiţa cu care îngerul va vesti sfârşitul lumii şi învierea celor morţi pentru înfricoşătoarea Judecată de Apoi (I Tesaloniceni 4, 16).

Sfeşnicul se va aşeza la căpătâiul decedatului, iar în el se vor pune lumânările aprinse, cu ocazia priveghiului.

Lumânările simbolizează candelele aprinse sau lumina faptelor bune, cu care creştinul va întâmpina pe Mirele Hristos la Judecata de Apoi, asemenea fecioarelor înţelepte, din Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13). Acelaşi lucru simbolizează şi lumânarea care se pune în mâinile celui ce trage să moară, lumânările care se împart celor de faţă la înmormântare şi la parastas, candelele care se aprind la mormintele celor decedaţi. Lumina este călăuza sufletului pe calea spre eternitate, risipind întunericul morţii, iar pe de altă parte ea simbolizează pe Hristos şi Evanghelia Sa.