„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Micul catehism: De ce a fost necesară Întruparea Fiului ?
Dumnezeu l-a creat pe om din iubire, pentru ca acesta să fie fericit. Doar că fericirea se poate păstra doar atâta timp cât omul păstrează legătura cu cel care l-a creat. Adam a păcătuit neascultându-L pe Dumnezeu, mâncând din pomul oprit, iar acest păcat s-a transmis tuturor urmaşilor. Astfel, prin neascultarea lui Adam a pătruns păcatul şi moartea în toţi oamenii: „precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el“, ne învaţă Sf. Ap. Pavel. Păcatul acesta a adus o duşmănie (Rom. 5, 10) între oameni şi Dumnezeu, fiind toţi „fii ai mâniei“: „noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi“ (Efes. 2, 3). Fiind îndepărtaţi de Dumnezeu, oamenii se înrăiseră, le slăbise puterea de a face binele, iar în loc de a face binele pe care-l voia Dumnezeu şi îl cerea cugetul lor, făceau mereu răul. Păcatul pe care îl făceau oamenii aducea în sufletul lor griji, boli şi necazuri, iar între oameni, pizmă, ură, ceartă şi războaie. Uneori, Dumnezeu îşi arăta nemulţumirea prin pedepsele ce le aducea peste oameni. Căci păcatul nu poate rămâne nepedepsit. Cea mai grea pedeapsă a păcatului a fost moartea, pentru ca «răutatea să nu fie fără de moarte“. Toţi mureau trupeşte, dar erau şi morţi sufleteşte, pentru că erau îndepărtaţi de Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu, în iubirea Sa, nu putea să lase această situaţie de cădere şi de îndepărtare a omului fără de sfârşit. Nici un om nu putea salva pe ceilalţi de păcat, căci fiecare era „rob legii păcatului“ şi nu se putea scăpa nici pe sine însuşi din această robie. Ei nu puteau face aceasta nici toţi la un loc. Iată ce spune Sf. Atanasie: „Căci după ce toţi au fost loviţi în suflet şi tulburaţi de înşelăciunea diavolească şi de deşertăciunea idolilor, cum era cu putinţă ca omul să întoarcă sufletul şi mintea oamenilor? Dar poate să zică cineva că lumea întreagă ar fi putut face aceasta. Dar dacă lumea ar fi putut, nu s-ar fi făcut atâtea mari rele. Căci lumea există şi, totuşi, oamenii se tăvăleau în atâtea mari rele“. De aceea, a rânduit Întruparea Fiului, Care a luat asupra Sa păcatele oamenilor, iar prin jertfa de pe cruce să-i salveze din robia păcatelor.