„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Domnul Hristos L-a descoperit lumii pe Dumnezeu-Tatăl
Învăţătura necesară dobândirii mântuirii ne-a fost descoperită prin Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Această învăţătură nu ne este folositoare dacă nu credem în Dumnezeu şi în Iisus Hristos, Care este Fiul lui Dumnezeu: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis“. Domnul Hristos ni L-a descoperit pe Dumnezeu-Tatăl, iar fără credinţa în Fiul, nu putem cunoaşte nici pe Tatăl. Tată fără Fiu nu există. Cine nu crede că Dumnezeu are un Fiu nu crede că Dumnezeu e Tată şi are în Sine dragoste de Tată. Dumnezeul acela e un Dumnezeu fără dragoste, nu e Dumnezeu adevărat. „Eu sunt uşa“ (Ioan 10, 9), zice Mântuitorul; „Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine“ (Ioan 14, 6). Iisus Hristos, în Care credem ca şi în Tatăl, este Unul singur, căci numai un Fiu are Tatăl şi numai un Mântuitor avem noi. Numai prin acesta, „Unul“, ne mântuim şi ajungem la Tatăl, căci numai o „cale“ (Ioan 14, 6) şi numai o „uşa“ este spre Tatăl, iar „calea“ şi „uşa“ sunt Hristos Domnul.
El e „Domn“ peste sufletele noastre, este „Domnul şi Stăpânul vieţii noastre“, unicul Domn şi Stăpân „Căruia îi slujim“ (Col. 3, 24) şi Îi închinăm cu bucurie „toată viaţa noastră“, în aşa fel încât nu mai suntem ai noştri, ci „ai lui Hristos“. Domnia lui Iisus peste suflete nu e o domnie aspră şi silnică, ci una blândă. El domneşte peste noi prin dragoste şi adevăr. Domnia aceasta totală peste sufletele noastre şi peste lumea întreagă a câştigat-o Iisus Hristos şi ca om, pentru că S-a smerit pe Sine, Şi-a oferit viaţa Sa pentru noi. Numele de Iisus s-a ridicat astfel peste tot numele si tot genunchiul trebuie să se plece Lui, primindu-L ca Domn. Căci „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor de dedesupt; şi toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu-Tatăl“ (Filip. 2, 6-11).
