Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Dragostea creştină, cea mai mare virtute teologică

Micul catehism: Dragostea creştină, cea mai mare virtute teologică

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 08 Aprilie 2008

Prin credinţă, creştinul acceptă şi îşi însuşeştea adevărurile descoperite de Dumnezeu, învăţături mântuitoare păstrate şi propovăduite de Sfânta Biserică. Nădejdea îl ajută pe creştin să aştepte cu încredere ca Dumnezeu să împlinească tot ceea ce a făgăduit pentru mântuirea sa, iar dragostea creştină ajută la realizarea unei comuniuni de viaţă cu Dumnezeu, adevăr descoperit în Sfânta Scriptură: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el“. Dragostea creştină este cea de-a treia şi cea mai mare virtute teologică.

Păcatele împotriva dragostei sunt numite păcate împotriva Duhului Sfânt. Între aceste păcate sunt menţionate: pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a împărtăşit, pentru sporul lui în fapte bune, precum şi neîndrumarea celor rătăciţi pe calea cea bună. Sf. Ap. Pavel menţionează pizmuirea aproapelui între fapte ale trupului şi arată că cine se face vinovat de acest păcat nu va putea moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Un alt păcat împotriva dragostei este nepocăinţa până la moarte şi nesocotirea darurilor lui Dumnezeu. Acest păcat este săvârşit de cel care, cu toate că este creştin, nu doreşte să folosească mijloacele puse la dispoziţie de Sf. Biserică pentru îndreptarea sa şi preferă să petreacă în păcate până la moarte, împotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“.

Mântuitorul Hristos ne învaţă că dragostea creştinului trebuie să se îndrepte întâi către Dumnezeu, către poruncile şi legile Sale, apoi către aproapele şi către sine însuşi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“.