Micul catehism: Dumnezeu a descoperit omului minunea Învierii Fiului Său

Minunea Învierii Domnului a fost descoperită patriarhilor, proorocilor şi drepţilor din perioada Vechiului Testament. În Sfânta Scriptură descoperim multe mărturii ale acestor evenimente minunate.

Patriarhul Iacob, proorocind şi binecuvântând pe fiii săi, a arătat că din neamul lui Iuda se va naşte Domnul Hristos şi Lui I se vor supune popoarele: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele“. Proorocul David trăia cu nădejdea Învierii Domnului şi cu speranţa că nu va fi lăsat sufletul lui în iad: „Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea“.

Proorocul Osea, arătând că Mântuitorul Hristos va salva pe cei credincioşi din robia iadului prin Învierea Sa, a zis: „Din mâna iadului îi voi izbăvi pe ei şi din robia morţii îi voi scoate pe ei“. Apoi, arătând biruinţa Domnului asupra morţii şi iadului prin Patima şi Învierea Sa, a zis: „Unde îţi este, moarte, biruinţa Ta? Unde îţi este, iadule, boldul tău?“.

Mărturii ale Învierii Domnului găsim şi în Noul Testament. Taina Învierii a descoperit-o Domnul Hristos ucenicilor Săi: „Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze“ (Marcu 8, 31). În Sf. Evanghelie după Matei aflăm mărturii despre Patimă şi Înviere: „De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni, şi de la arhierei, şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze“ (Matei 16, 21). „Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!“

Învierea Domnului reprezintă temeiul învierii tuturor oamenilor înaintea momentului Judecăţii de Apoi. De aceea, în timpul vieţii de pe pământ, fiecare creştin este chemat de Sf. Biserică, ca, prin învăţăturile Domnului Hristos, să lucreze la învierea propriului suflet.