Micul catehism: Dumnezeu, raportul dintre revelaţia şi inspiraţia divină

Sf. Scriptură ne asigură că „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“. A ajunge la cunoştinţa adevărului înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este, iar aceste învăţături nu le-ar fi putut afla omul dacă nu le-ar fi descoperit Dumnezeu.

În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu i-a ales pe profeţi pentru a face cunoscută voia Sa. Cărţile profetice păstrează peste tot conştiinţa profetului că este chemat de Dumnezeu spre a îndeplini o misiune sfântă, că ceea ce el comunica nu sunt cuvintele sale, ci descoperirea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu. Profetul simţea că este ridicat cu duhul la o stare superioară, care nu este comună oamenilor şi la care nu poate ajunge orice om, ci numai cei chemaţi în mod special de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acei cu care Dumnezeu comunica au fost pregătiţi ca să poată primi comunicarea şi, mai departe, au fost făcuţi capabili că sa poată transmite descoperirea lui Dumnezeu. Dacă numim comunicarea lui Dumnezeu revelaţie, pregătirea omului pentru a putea primi şi transmite aceasta comunicare o numim inspiraţie divină. Revelaţia nu s-a putut face deci fără inspiraţie. Acelaşi Duh al lui Dumnezeu care grăieşte prin prooroci, insuflă pregătirea de a primi şi posibilitatea de a comunica. Fără pregătire din partea lui Dumnezeu, descoperirea nu ar fi posibilă. Altfel spus, revelaţia nu este posibilă fără Inspiraţie. Între revelaţie şi inspiraţie a fost o lucrare sinergică. Duhul Sfânt a păzit şi a ferit pe scriitorul sfânt de a nu greşi atunci când comunica un adevăr de credinţă spre mântuirea oamenilor. Pe de altă parte, Duhul Sfânt i-a ridicat sufletul la un nivel duhovnicesc superior celorlalţi oameni, pentru a putea primi şi comunica adevărul descoperit, la care el nu ar fi putut ajunge singur. Apoi, sfântul autor a transmis adevărul descoperit, potrivit capacităţii sale intelectuale, culturale, potrivit originalităţii şi a modului personal de exprimare. Doar astfel putem explica faptul că stilul de a scris diferă de la o carte la alta a Sfintei Scripturi, iar informaţiile prezentate nu se contrazic între ele.