Micul catehism: E bine dacă organizăm petrecere după oficierea Tainei Cununiei?

Întemeierea unei noi familii creştine este un moment de bucurie pentru miri, nuntaşi şi pentru întrega comunitate creştină. În mod deosebit, bucuria este trăită de miri, căci ei îşi realizează dorinţa de a trăi împreună, uniţi prin dragoste, în vederea naşterii de copii şi a ajutorului reciproc.

Preotul şi nuntaşii se roagă pentru miri

Acest eveniment deosebit cuprinde două momente importante: oficierea Tainei Cununiei şi nunta (petrecerea). În cadrul Tainei Cununiei, preotul slujitor şi toţi cei prezenţi solicită ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor doi tineri, care au jurat înaintea Sf. Altar că vor păzi „legătura dragostei şi a unirii până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă şi cinstită“.

Petrecerea care urmează Cununiei

Cel de-al doilea moment important este nunta sau petrecerea, care, de obicei, se organizează îndată după cununie. Sf. Evanghelie ne relatează că la un astfel de eveniment a participat şi Mântuitorul Hristos, însoţit fiind de Maica Domnului şi de apostoli. Deşi încă nu sosise momentul să-şi înceapă activitatea de propovăduire, Domnul Hristos săvârşeşte la nunta din Cana Galileii prima minune: pentru că se terminase vinul, El preface apa din şase vase de piatră în vin. Astfel, a salvat familia din situaţia neplăcută de a nu mai avea vin pentru cei prezenţi la petrecere.

Alături de consumul de vin, cântecul şi jocul sunt alte elemente care se întâlnesc la o petrecere, inclusiv la nuntă. De altfel, în rânduiala cununiei s-a păstrat până în zilele noastre dansul ritual. Ca o expresie a bucuriei, preoţii, mirii şi naşii înconjoară masa pe care se află cele necesare ceremoniei (Sf. Evanghelie, Sf. Cruce, sfeşnic...) sub formă de horă. Dansul şi utilizarea vinului la petrecere (fără o întrebuinţare excesivă) nu sunt de condamnat. Ele fac parte din tradiţia culturală şi spirituală a poporului român, tradiţie care trebuie cultivată şi respectată.