Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Există magie albă?

Micul catehism: Există magie albă?

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 31 Mai 2008

Răsfoind unele ziare descoperim multe anunţuri care fac cunoscut că diverse persoane pot rezolva toate problemele, pot îndepărta toate necazurile. Observăm că vrăjitoarele zilelor noastre s-au adaptat vremurilor contemporane, „nu mai zboară pe mătură“, ci vorbesc la telefon şi îşi fac reclamă în ziare. Mai mult, în anunţurile publicate, se precizează că ele lucrează cu magie albă, care face bine oamenilor. Folosesc agheazmă, cruci şi icoane. Adevărul este că magia nu are culori. Nu există magie albă sau neagră, ci magie sau vrăjitorie. A spune că magia albă face bine este de fapt o capacană pregătită „celor slabi de înger“, care sunt şovăielnici în credinţă.

Descântecele sunt foarte vechi şi reprezintă o formă de superstiţie pe care cei ce le practică le pun în legătură cu magia albă, deoarece, după părerea păgânilor şi a unor creştini necunoscători, ele se fac spre a vindeca de boli şi a alunga spiritele rele.

Descântecul este o practică ocultă condamnată de Bilbie şi de Sfânta Biserică: „Să nu se găsească la tine de aceia ...descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii, căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face aceste“.

Necazurile ne sunt îngăduite pentru a ne curăţi de păcate. Îndemnul Mântuitorului este: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“. Mântuitorul, urmat de Sfinţii Apostoli, Sfinţii Mucenici au primit multe necazuri şi prin ele se cuvine să trecem şi noi, cei care urmăm lui Hristos, căci nu este altă cale de mântuire. Nu putem dobândi bucuria mântuirii până nu gustăm mai întâi din paharul suferinţei şi al necazurilor vieţii. De suferim mult, puţin sau deloc, important este ca suferinţa să ne fie mijloc de creştere duhovnicească. Creştinul, în faţa suferinţelor şi a necazurilor, îşi aminteşte de cuvintele Domnului Hristos: „Fără mine nu puteţi face nimic“.