„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de
28 Dec, 2024
Micul catehism: Explicarea Liturghiei credincioşilor (I)
Liturghia euharistică, cea de-a doua parte a Liturghiei creştine, la care participau în vechime doar cei credincioşi, a suferit cele mai puţine modificări, de-a lungul timpului, din întreaga Liturghie a ritului bizantin. Nu doar părţile sau momentele principale care alcătuiau rânduiala vechii Liturghii a credincioşilor, ci şi ordinea succesiunii lor sunt aceleaşi ca în Liturghia oficiată în zilele noastre.
Liturghia euharistică debutează cu două ectenii şi două rugăciuni care se citesc în taină. Ectenia mare care se întâlneşte în acest loc are aproape acelaşi text cu cel cuprins în Liturghia din Constituţiile apostolice (cart. VIII, cap. 10). De asemenea, vechimea cele două rugăciuni citite în taină în timpul acestor două ectenii este confirmată de canonul 19 al sinodului din Laodiceea, care a avut loc în perioada 364-373. Textul lor de astăzi, care diferă la cele trei Liturghiii Ortodoxe, poate fi găsit în codicele Barberini (secolele VIII-IX). În prima rugăciune a credincioşilor, preoţii slujitori Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că le ajută să aducă Sfânta Jertfă pentru păcatele lor şi ale credincioşilor, cerându-I, în acelaşi timp, să le asculte rugăciunile şi să-i învrednicească a săvârşi cu vrednicie această lucrare: „Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului. Primeşte Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii Tale“.
