Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Explicarea Liturghiei credincioşilor (III): imnul heruvic

Micul catehism: Explicarea Liturghiei credincioşilor (III): imnul heruvic

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 19 Septembrie 2008

După rugăciunea a doua pentru credincioşi, rânduiala Sf. Liturghii conţine procesiunea Vohodului celui mare, care se desfăşoară într-o atmosferă de înaltă spiritualitate, pregătită prin imnul heruvic şi prin rugăciunea rostită în taină de către preoţii slujitori. Credincioşii şi strana cântă imnul heruvic după rostirea de către preot a ecfonisului ultimei rugăciuni pentru credincioşi („Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi...“). Celor trei Sf. Liturghii (a Sf. Ioan Gură de Aur, a Sf. Vasile cel Mare şi a Darurilor mai înainte sfinţite) corespund trei imne heruvice. Întrebuinţarea cea mai mare o are Heruvicul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, pentru că această sfântă slujbă se oficiază cel mai des din cele trei menţionate: „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia“.

La început, acest imn se cânta fără a fi întrerupt, aşa cum este în zilele noastre, de ritualul Vohodului mare. Introducerea acestui ritual a împărţit cântarea în două fragmente separate („Noi, care pe Heruvimi...“ şi „Ca pe Împăratul...“), iar între aceste două părţi se intercalează pomenirile făcute de preoţi în timpul Vohodului mare. Aceste pomeniri sunt o continuare a pomenirilor nominale sau a citirii dipticelor de către diacon, care aveau loc în vechime cu ocazia depu-nerii Darurilor pe sfânta masă.

Imnul heruvic a fost generalizat în rânduiala Sf. Liturghii printr-un decret al împăratului bizantin Justin al II-lea, în secolul al VI-lea (anul 574). În perioada aceea, imnul a înlocuit un psalm care se cânta în timpul cât credincioşii dădeau diaconilor darurile de pâine şi vin pentru Sf. Euharistie.