„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Micul catehism: Fiii lui Dumnezeu trăiesc în virtute
Evagrie Monahul spune că „virtutea este hrana sufletului“. Virtutea opreşte pornirile rele ale omului, înlătură ispitele, îl eliberează pe creştin din legăturile păcatelor şi rodeşte în sufletul lui binele cel câştigător de mântuire. Ea îl face pe creştin plăcut lui Dumnezeu, mulţumit în viaţa pământească şi fericit în viaţa viitoare. „Trăind în virtute, suntem ai lui Dumnezeu“, spune Sfântul Antonie cel Mare.
Cele mai importante însuşiri ale virtuţii creştine sunt tăria şi stăruinţa. Tăria în realizarea faptelor bune se câştigă prin activarea şi folosirea puterilor sufleteşti împotriva poftelor şi a ispitelor care îndeamnă mereu la fapte rele. Cu privire la aceasta, Mântuitorul spune: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea“ (Matei 11, 12). Stăruinţa pe calea binelui presupune să fie de bună voie şi nu printr-o constrângere de orice fel, precum spune Sf. Ap. Pavel, în Epistola întâi către Corinteni (9, 17): „Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; iar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată“. Mai este necesar ca stăruinţa pe calea binelui să fie şi cu ştiinţă, adică omul să săvârşească faptele bune nu în necunoştinţă, ci cu dorinţa de a cunoaşte tot mai bine voia lui Dumnezeu: „Ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit“, după cum spune Apostolul Pavel. Aceasta arată capacitatea, dar şi responsabilitatea creştinului de a se desăvârşi în virtute. Este nevoie ca virtutea să se arate prin fapte, deoarece nu e de ajuns a cunoaşte binele, ci trebuie a-l şi face. „Nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi îndreptaţi“ (Romani 2, 13). Virtutea creştină trebuie să fie însufleţită de dragoste curată către Dumnezeu şi către aproapele, precum cere porunca dragostei . În Sfânta Scriptură, cuvântul virtute este foarte rar folosit. În locul său sunt întrebuinţate cuvintele: dreptate, evlavie, faptă bună.