„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
23 Noi, 2024
Micul catehism: Fundamentare scripturistică şi patristică pentru cele şapte Laude
Biserica creştină a preluat din tradiţia iudaică numărul de şapte al slujbelor sau al momentelor din zi când se aduce rugăciune de laudă, de mulţumire şi de cerere către Dumnezeu; aceste momente de rugăciune au fost anunţate şi de psalmistul David: „De şapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte“. Teologii ortodocşi au pus simbolismul acestui număr în legătură cu cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, căci rugăciunea este şi un rod al prezenţei şi lucrării Sfântului Duh în viaţa creştinului. Tâlcuind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Însuşi Duhul Se roagă pentru noi, cu suspine negrăite“, Sfântul Simeon al Tesalonicului evidenţia că „vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul“.
În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în special în cartea Psalmilor, găsim fundamentări pentru slujbele celor şapte Laude. Vecernia, Utrenia şi Ceasurile (rugăciunile din timpul zilei) sunt o punere în practică a cuvintelor: „Seara şi dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi el va auzi glasul mei“ (Psalmul 54, 19). Pentru slujba Pavecerniţei (rugăciunea înainte de culcare) avem ca temei cuvintele: „Spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu“ (Psalmul 6, 6), iar pentru Miezonoptică (rugăciunea de la miezul nopţii): „În miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru judecăţile Tale cele drepte“ (Psalmul 118, 62). Sfântul Ciprian consideră că „trebuie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin rugăciunea noastră de dimineaţă se prăznuieşte Învierea Domnului. (...) De asemenea, trebuie să ne rugăm iarăşi neapărat la apusul soarelui şi la sfârşitul zilei, căci Hristos, fiind soarele cel adevărat şi ziua cea adevărată, noi, când ne rugăm la apusul soarelui şi al zilei din lume şi cerem ca să vină din nou lumina peste noi, ne rugăm pentru a doua venire a lui Hristos, Care ne va aduce harul luminii veşnice“.
