Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: În timpul anaforalei sunt pomenite toate categoriile de credincioşi

Micul catehism: În timpul anaforalei sunt pomenite toate categoriile de credincioşi

Un articol de: Pr. Ic. Stavr. Daniel Precob - 07 Octombrie 2008

Ultima parte a anaforalei o alcătuiesc rugăciunile de mijlocire generală pentru întreaga Biserică, numite şi diptice. În anaforaua ortodoxă a Sfântului Ioan, această parte ţine de la cuvintele: „Încă aducem, Ţie, această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi în credinţă...“, până la sfârşitul anaforalei (ecfonisul: „Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă...“). În toate anaforalele creştine, această parte are forma unei rugăciuni de mijlocire pentru toată Biserica, pentru conducătorii şi membrii ei, pentru feluritele categorii de credincioşi vii şi morţi, pentru îndeplinirea tuturor cererilor, trebuinţelor şi nevoilor lor: „Tu însuţi fii tuturor toate, Cela ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi nevoile lui“, cum zice un fragment din anaforaua Liturghiei Sfântului Vasile.

Până în secolele V-VI, anaforaua alcătuia o singură rugăciune, de întindere destul de mare, pe care arhiereul sau preotul o rostea în întregime cu glas tare, de la început până la sfârşit, în auzul credincioşilor; aceştia ascultau în tăcere, iar la ecfonisul final răspundeau: „Amin“.

Începând cu secolele V-VI, anaforaua începe să fie citită în taină de către preotul slujitor, cu excepţia unor mici fragmente, care continuă a fi rostite şi mai departe cu glas tare, adică aşa-numitele ecfonise, şi anume: formula pentru introducerea imnului trisaghion: „Cântarea de biruinţă, cântând, strigând...“; cuvintele rostite de Mântuitorul la Cina cea de taină: „Luaţi, mâncaţi...“ şi „Beţi dintru acesta toţi...“; ecfonisul pentru ultima oferire (aducere) a Darurilor, înainte de sfinţire: „Ale Tale dintru ale Tale...“; formula pentru pomenirea Maicii Domnului, în cursul dipticelor: „Mai ales pentru (cu) Preasfânta...“; formula pentru pomenirea nominală a episcopului locului: „Întâi pomeneşte, Doamne...“.