„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Micul catehism: Întruparea Fiului - dovada iubirii lui Dumnezeu faţă de om
Învăţătura creştină despre Dumnezeu Fiul este prezentată concis în Simbolul Credinţei, de la articolul al II-lea până la al VII-lea.
În aceste articole se arată că Fiul S-a născut din Dumnezeu Tatăl, „înainte de toţi vecii“, asemenea „luminii din lumină“. El este Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, având aceeaşi fiinţă cu Tatăl. Cel ce a săvârşit lucrarea de mântuire a omului este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, iar mântuirea ne-a înfăptuit-o prin întruparea Sa ca om, prin învăţătura şi prin Răstignirea, Moartea Sa pe cruce şi Învierea din morţi, după care S-a înălţat la ceruri întru slavă, de-a dreapta Tatălui. Din iubire, Dumnezeu a creat lumea, însă dovada cea mai puternică a dragostei lui Dumnezeu s-a arătat prin aceea că pe Însuşi Fiul Său L-a trimis în lume, ca om, şi L-a dat morţii pe cruce „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire“. Despre această iubire a lui Dumnezeu faţă de Lume ne-a vorbit chiar Mântuitorul, când a zis: „Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Sfântul Atanasie, în lucrarea „Despre Întruparea Cuvântului“, arată că, „fiindu-I milă de neamul nostru, înduioşându-Se de slăbiciunea noastră, mişcat de stricăciunea noastră şi nesuferind stricăciunea morţii asupra noastră, ca să nu piară ceea ce a făcut şi ca să nu se zădărnicească lucrarea Tatălui, Îşi ia trup şi acesta nu deosebit de al nostru... şi dă morţii propriul Său trup“








