„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Momentele Liturghiei catehumenilor
La începutul Sfintei Liturghii, uşile împărăteşti şi dvera sunt deschise. Uşile împărăteşti deschise sunt un semn că slujba care va începe reprezintă perioada revelaţiei depline prin Mântuitorul Hristos, Care a deschis porţile raiului şi uşile împărăţiei cerurilor, după cum Însuşi a şi spus: „De acum veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului“. După rostirea binecuvântării, se închid uşile împărăteşti, iar dvera se lasă trasă. Închiderea uşilor împărăteşti indică faptul că taina Întrupării şi a Naşterii Domnului nu este încă descoperită oamenilor, ci doar îngerilor din ceruri, păstorilor, magilor şi celor care se află în Sf. Altar, la Proscomidiar.
Ectenia mare este o rugăciune alcătuită din mai multe cereri pentru diferite nevoi sufleteşti şi materiale ale comunităţii credincioşilor. La fiecare dintre aceste cereri, credincioşii (strana, cântăreţii sau corul) răspund: „Doamne miluieşte!“, strigăt plin de evlavie după ajutorul lui Dumnezeu. Ectenia mare se întâlneşte şi în rânduiala altor slujbe, precum Vecernia şi Utrenia. Antifoanele şi ieşirea cu Sfânta Evanghelie sunt următoarele momente importante ale Liturghiei celor chemaţi. La Sf. Liturghie sunt trei antifoane, adică trei imne cântate, dintre care unele au fost alcătuite de împăratul bizantin Justinian în cinstea Mântuitorului. Fiind alcătuite din versete din Psalmi, din cântări ale Legii Noi, antifoanele ne duc cu gândul la vremea când Mântuitorul era pe pământ, când era în lume, iar lumea încă nu-L cunoştea, realitate arătată şi prin Cinstitele Daruri care sunt, în acest timp, acoperite „în atmosfera de penumbră şi taină a Proscomidiarului“. Aceste cântări închipuie vremea dinainte de Sf. Ioan Botezătorul, înainte de a se aprinde Lumina (Ioan 1, 8-10), când era încă nevoie de prooroci care să vestească venirea Domnului. De aceea se cântă la Antifoane psalmii profetici (mesianici), în care se prooroceşte venirea Domnului, iar cântăreţii care le cântă închipuie pe proorocii Vechiului Testament.
