Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Momentul aducerii Jertfei euharistice

Micul catehism: Momentul aducerii Jertfei euharistice

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 02 Octombrie 2008

Cuvântul „anafora“ înseamnă la origine: ridicare, înălţare, şi apoi: ofrandă, jertfă, pentru că aducerea jertfei se exprimă în mod concret prin actul ridicării în sus sau prin legănarea darului de jertfă, arătând prin aceasta că e oferit Divinităţii. În cadrul Sf. Liturghii care se oficiază în zilele noastre, anafora reprezintă acea parte compusă din rituri şi rugăciuni citite de preot (multe dintre ele sunt citite în taină de către preotul slujitor) care, în Liturghia Sfântului Ioan, se cuprind între cuvintele: „Cu vrednicie şi cu dreptate este a Te lăuda... etc.“ şi ecfonisul: „Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă a cânta...“.

Cuprinsul anaforalelor din toate Liturghiile creştine se poate diviza în patru părţi distincte: rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la început sau marea rugăciune euharistică; Anamneza; Epicleza şi rugăciunile de mijlocire gene-rală pentru întreaga Biserică, numite şi diptice.

În Liturghia Sfântului Ioan, rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la începutul anaforalei ţine de la cuvintele „Cu vrednicie şi cu dreptate este...“ până la „Aducându-ne, dar, aminte de această poruncă mântuitoare...“.

Prin marea rugăciune euharistică se exprimă în general mulţumirea sau recunoştinţa faţă de Dumnezeu, motivată de binefacerile pe care I le datorăm; în ea se prezintă toate momentele principale ale istoriei mântuirii, de la creaţie până la Înălţarea Mântuitorului la cer.

Anamneza este a doua parte constitutivă a anaforalelor creştine; având ca punct de plecare porunca dată de Mântuitorul Sfinţilor Săi Apostoli, de a săvârşi pomenirea lucrării Sale („Aceasta faceţi întru pomenirea Mea...“), se face o scurtă enumerare a momentelor principale din istoria Răscumpărării, considerate ca temei şi justificare a aducerii Darurilor de pâine şi de vin din jertfa liturgică.