„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
25 Dec, 2024
Micul catehism: Pâinea sufletului este cuvântul lui Dumnezeu
Cea de-a patra cerere din Rugăciunea Domnească, „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi“, îndatorează pe cel care se roagă să ceară pâine pentru aproapele şi pentru a ajuta pe cei care sunt în nevoi. De asemenea, cuvântul „nouă“ îi obligă pe creştini să ceară pâinea câştigată în mod cinstit şi prin munca lor. „Dacă pâinea cu care ne hrănim nu este răpită de la altul, dacă nimeni n-a flămânzit ca să ne săturăm noi şi nimeni n-a suspinat ca să ne umplem noi pântecele, ci este agonisită cinstit şi, deci, din al său, şi este rod al dreptăţii şi spic neprihănit şi neamestecat al păcii, pâine a lui Dumnezeu este una ca aceasta“, zice Sf. Grigorie al Nyssei.
Aproape la toţi Sfinţii Părinţi şi la scriitorii bisericeşti care au comentat Rugăciunea Domnească, această cerere a fost aplicată şi la „Pâinea euharistică, „Pâinea vieţii“, „Pâinea cea vie, care S-a pogorât din cer“. Această interpretare este explicabilă dacă ţinem cont că, în timpul Sf. Liturghii, rugăciunea „Tatăl nostru“ se recită în momentul anterior împărtăşirii. Pâinea sufletului este cuvântul lui Dumnezeu (cunoaşterea şi înţelegerea Sfintei Evanghelii) şi Sfânta Cuminecătură (împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului). Hrana sufletului nostru este cuvântul lui Dumnezeu, despre care spune Sfânta Scriptură: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci (şi) cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu“. Fără această pâine, „omul cel dinlăuntru“ moare, iar viaţa veşnică va fi răsplata celor care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc. Cealaltă hrană a sufletului este împărtăşirea cu Sf. Trup şi Sânge al Domnului: „Trupul Meu cu adevărat este mâncare şi Sângele Meu cu adevărat este băutură; cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“. Această pâine întăreşte şi sfinţeşte trupul şi sufletul. „Noi frângem o pâine care este nouă doctorie pentru a nu muri“, scria Sf. Ignatie al Antiohiei, vorbind despre Sf. Împărătăşanie. Această pâine ne hrăneşte fiinţa noastră cu Dumnezeu cel viu şi face ca să fim în El şi El în noi.
