„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
23 Dec, 2024
Micul catehism: Pocăinţa este o mare virtute
Dumnezeu este iubitor şi doreşte „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“. În mare Sa iubire, Domnul vrea ca toţi să câştigăm mântuirea şi, pentru acest lucru, a rânduit ca unicul Său Fiu să fie răstignit. Iisus a fost răstignit pentru fiecare dintre noi, iar ceea ce trebuie să facem este să ne asumăm această jertfă şi să urmăm calea, învăţăturile date de Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte, dar este şi o persoană dreaptă; de aceea, atunci când greşim ne aşteaptă să ne cerem iertare, să ne pocăim, asemenea fiului risipitor care, „venindu-şi în sine“, s-a întors la tatăl său, recunoscând că a greşit şi solicitând iertarea.
Pocăinţa este regretul care urmează păcatelor, dar şi virtuţilor, totdeauna nedepline. Părerea de rău nu trebuie confundată cu o nemulţumire descurajantă, o îndoială disperată, ci cu o constatare a păcatelor noastre şi o mobilizare spre a părăsi faptele rele. Creştinul care se pocăieşte are o mare încredere în Dumnezeu şi nu se descurajează niciodată. Sfinţii Părinţi ne descoperă două forme ale pocăinţei: pocăinţa ca Taină şi pocăinţa ca lucrare permanentă în suflet. În spiritualitatea ortodoxă, pocăinţa ca lucrare permanentă este considerată o mare virtute, iar lucrarea ei se potriveşte tuturor: păcătoşi sau drepţi, începători sau desăvârşiţi duhovniceşte. Ea trebuie să însoţească toate faptele noastre bune sau rele, păcate sau virtuţi personale. Din această perspectivă duhovnicească, Sf. Ioan Scărarul defineşte astfel valoarea pocăinţei şi darurile pe care le primesc cei care o experiază: „Pocăinţa este aducerea înapoi (reîmprospătare) a Botezului, pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru a doua viaţă. Pocăinţa este cumpărătoare a smereniei. Pocăinţa este este fiica nădejdii şi tămăduirea deznădejdii. Cel ce se pocăieşte se osândeşte pe sine, dar scapă neînfruntat. Pocăinţa este împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea bună a celor potrivnice păcatelor. Pocăinţa este răbdarea cea de bună voie a tuturor necazurilor“.
