„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Micul catehism: Poruncile divine ne asigură adevărata libertate
Cel mai potrivit mod de a arăta creştinul respectul şi dragostea faţă de Dumnezeu este respectarea poruncilor Lui. Cunoaşterea poruncilor divine nu este suficientă pentru dobândirea mântuirii, ci este nevoie şi de aplicarea lor în practica de zi cu zi. Cuviosul Ioan Sinaitul îi îndemna pe creştini: „Să ne sârguim a învăţa cele dumnezeieşti mai degrabă prin sudoare şi prin osteneală, şi nu prin cuvântul simplu“. Prin botez, creştinul dobândeşte libertate faţă de păcat, iar această libertate se păstrează prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu. În scrierile Părinţilor Bisericii sunt prezentate trei categorii de credincioşi, din punctul de vedere al maturizării duhovniceşti: robii, năimiţii şi fiii sau cei liberi.
În categoria robilor se încadrează credincioşii care respectă poruncile divine de frica de a nu fi pedepsiţi de Dumnezeu. Dar adevărata frică a creştinului trebuie să fie lipsa comuniunii cu Dumnezeu. În acest sens, Sf. Ioan Gură de Aur învăţa că „cel ce are simţire şi munte, deja a răbdat gheena când se desparte de Dumnezeu, fiindcă starea dinaintea lui Dumnezeu este mai înfricoşătoare decât pedeapsa. Suntem vrednici de gheenă fiindcă ne temem de gheenă mai mult decât de Hristos... Pentru că de L-am iubi pe Hristos aşa cum se cuvine să Îl iubim, am cunoaşte că şederea la judecată dinaintea Celui pe care Îl iubim este mai înfricoşătoare decât gheena. Dar fiindcă nu Îl iubim, nu cunoaştem mărimea chinului acestuia“. Cei care respectă poruncile lui Dumnezeu pentru a fi răsplătiţi sunt consideraţi asemenea slujitorilor năimiţi, consideră Sf. Maxim Mărturisitorul. Dar şi această categorie nu dovedeşte suficientă maturizare duhovnicească. Năimiţii, asemenea robilor, se mişcă la nivelul legii şi nu simt libertatea harului. Virtutea lor nu este dezinteresată şi iubirea de Dumnezeu nu le-a cuprins viaţa.