În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
03 Mai, 2024
Micul catehism: Prin sfintele slujbe, Biserica imită rugăciunea cetelor îngereşti
Slujbele bisericeşti, după timpul din zi în care se săvârşesc, pot fi împărţite în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din câte trei slujbe. Ciclul I, în care intră Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa, alcătuieşte rugăciunea de seară; ciclul al doilea, în care intră Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi, alcătuieşte rugăciunea de noapte şi de dimineaţă; ciclul al treilea, în care intră Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea şi Liturghia (sau Obedniţa, în zilele în care nu se face Sf. Liturghie), alcătuieşte Liturghia din timpul zilei.
Această grupare a slujbelor zilnice într-o triadă de slujbe are şi o semnificaţie trinitară: ea s-a făcut, pe de o parte, în cinstea şi spre slava Sfintei Treimi, iar pe de alta, după asemănarea celor nouă cete îngereşti, împărţite în triade de câte trei cete, care-L laudă necontenit pe Dumnezeu şi pe care Biserica le imită în acest mod. În practică, acolo unde se săvârşesc zilnic toate cele şapte Laude, adică la mănăstiri şi la catedrale episcopale, ciclul al doilea se împreună de obicei cu ciclul al treilea; toate slujbele din aceste două cicluri se săvârşesc adică în timpul dimineţii, una după alta, fără pauze sau întreruperi. La bisericile de mir - cu rare excepţii - nu se mai săvârşesc, de fapt, decât cele trei mai importante dintre ele, adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia, şi numai în zile de sărbătoare. Sfântul Vasile cel Mare învaţă că „noi ne rugăm dimineaţa, pentru ca primele mişcări ale spiritului nostru să se consacre lui Dumnezeu şi pentru ca nici o grijă să nu ocupe lăuntrul nostru până ce nu ne vom fi bucurat cu aducerea-aminte de Dumnezeu... Terminându-se ziua, trebuie să mulţumim pentru tot binele pe care l-am primit în decursul ei; trebuie să mărturisim cu umilinţă toate câte am primit cu voie sau fără voie; trebuie să cerem iertare pentru toate câte am păcătuit cu cuvântul, cu lucrul şi în inimă...“.
