„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Micul catehism: Prin viaţa Domnului s-au împlinit proorociile profeţilor
Cărţile Vechiul Testament, în special ale unor profeţi, au avut un rol foarte important în pregătirea poporului evreu pentru a-L recunoaşte pe Mesia. Unii prooroci au oferit amănunte despre viaţa Mântuitorului Hristos.
Privitor la Învierea Domnului, în Simbolul Credinţei spunem că a avut loc a treia zi, „după Scripturi“. Părinţii Bisericii, care au formulat Crezul, au luat aceste cuvinte din I Corinteni 15, 3, 4, unde Apostolul Pavel scrie: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, cum că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi cum că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi“. Prin precizarea că a înviat „după Scripturi“ s-a dorit a se arăta că Hristos a murit şi a înviat întocmai cum a fost proorocit în perioada Vechiului Testament, adică toate cele petrecute cu Domnul Hristos s-au întâmplat „potrivit Scripturilor“. Această împlinire a prevestirilor din cărţile Vechiului Testament ne încredinţează de dumnezeirea lui Iisus Hristos şi de planul dumnezeiesc al mântuirii, despre care s-au făcut descoperiri prin prooroci. În capitolul 53 de la profetul Isaia e scris: „Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui. Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus la moarte“ (versetul 8). Iar în Psalmul 15 se spune: „Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea“ (versetul 10). Învierea de a treia zi a fost prefigurată de petrecerea timp de trei zile şi trei nopţi a lui Iona în pântecele chitului, precum Însuşi Domnul a spus: „Neam viclean şi desfrânat cere semn, şi semn nu i se va da lui, decât semnul lui Iona proorocul. Că, precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi“ (Matei 12, 39-40).








