„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Micul catehism: Prochimenele Vecerniei amintesc de profeţiile proorocilor
Prima parte a slujbei Vecerniei se încheie cu Vohodul mic, de care este legat prin conţinut şi cântarea Lumină lină. Rânduiala Vecerniei conţine în continuare rugăciuni comune, imne de inspiraţie creştină rostite de către preot şi de către strană, în numele comunităţii creştine. Prochimenele şi stihurile care se cântă în zilele noastre sunt resturi ale psalmilor care se cântau în perioada primară a Bisericii. Aceşti psalmi aveau un caracter mesianic, adică anunţau venirea Mântuitorului. De aceea, prochimenul la Vecernie ne aminteşte de prezicerile profeţilor cu privire la venirea Domnului. În acest sens, Sf. Gherman al Constan-ti-nopolului afirma că „prochimenul arată, la rândul său, descoperirea profeţilor şi prezicerea venirii Împăratului Hristos“.
Prochimenele de la Vecernie sunt rânduite pe zilele săptămânii şi pe fiecare sărbătoare, fiecare dintre ele având un prochimen specific. Alegerea prochimenului s-a făcut ţinându-se cont de caracterul zilei sau sărbătorii al cărei conţinut îl rezumă. În tratatele de liturgică se afirmă că prochimenul face un fel de prevestire sau de anunţare a ideii, motivului sau evenimentului care fac obiectul sărbătorii sau zilei respective. Sf. Simeon al Tesalonicului consideră că „aceasta este proorocie pentru sărbătoare... Prochimenele se fac ca nişte începături ale sărbătorilor şi ale zilelor care vin“. Aceste rugăciuni sunt precedate de următoarele formule, adresate de preot credincioşilor: „Să luăm aminte! Pace tuturor“ şi „Înţelepciune, să luăm aminte!“. Formulele acestea introductive au rolul de a atrage atenţia asupra importanţei temei sau conţinutului prochimenului care urmează. Preotul slujitor, prin formulele introductive rostite cu faţa spre credincioşi, este un reprezentant al Mântuitorului.