„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Rânduieli bisericeşti împotriva farmecelor
Existenţa diavolului nu poate fi pusă la îndoială, Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie oferindu-ne numeroase argumente. Sf. Ap. Petru, în prima Epistolă, ne recomandă: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume“. Dacă admitem existenţa diavolului, trebuie ca implicit să admitem şi lucrarea lui. Aşa cum Dumnezeu lucrează prin oamenii care îşi dedică viaţa slujirii Lui, şi diavolul lucrează prin oamenii care fac rău altora, fiind îndemnaţi de acelaşi duh al răului. În acest fel, se admite şi posibilitatea vrăjilor, a descântecelor care se fac cu ajutorul puterii diavolului.
Biserica a mărturisit dintotdeauna existenţa diavolului, a lucrăriilor lui malefice şi a susţinut pe creştini în „războiul nevăzut împotriva uneltirilor lui“. Drept dovadă sunt şi rugăciunile şi rânduielile bisericeşti alcătuite de Părinţii Bisericii împotriva diavolului. Dintre aceştia, cel mai de seamă reprezentant este Sf. Vasile cel Mare (†379), care ne-a lăsat, printre alte rugăciuni, Molitvele sau blestemele sale pentru cei care suferă din cauza lucrărilor făcute de diavol. Alături de Molitvele Sf. Vasile cel Mare, cărţile bisericeşti conţin şi alte rânduieli împotriva lucrărilor celui viclean. În cartea Molitvelnic găsim următoarele rânduieli şi slujbe: „Rugăciune pentru casa care este supărată de duhuri rele , care se citeşte, de obicei, după rânduiala Sfeştaniei; „Rânduiala rugăciunii pentru cei care sunt tulburaţi şi supăraţi de duhuri necurate“, la sfârşitul căreia se unge cel bolnav cu untdelemn din candelă şi se adaugă şi Molitfele Sf. Vasile cel Mare; „Rânduiala care se face la casa sau locul care sunt supărate de farmece sau de descântece“. Se recomandă ca aceste rânduieli să fie însoţite de Spovedanie, post şi fapte de milostenie.
