„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Micul catehism: Rânduielile bisericeşti dinaintea botezării pruncului
Ierurgiile sunt lucrări sfinte săvârşite de Hristos prin preot, pentru sfinţirea şi ajutorul omului în diferite împrejurări, a diferitelor lucruri folosite de el şi pentru sfinţirea naturii înconjurătoare. Rânduielile bisericeşti care se referă la copil şi la mama lui formează o etapă pregătitoare pentru primirea Botezului. Dacă se ţine cont de timpul oficierii lor, într-o perioadă de 40 de zile, aceste slujbe sunt specifice unor momente diferite: rânduiala din ziua întâi pentru femeia lăuză, rânduiala din ziua a opta după naştere, când se pune numele pruncului, şi rânduiala îmbisericirii pruncului şi a rugăciunilor pentru curăţirea lăuzei la 40 de zile după naştere. Analizate din perspectiva utilităţii religios-morale, toate aceste rânduieli alcătuiesc un complex unitar. În rugăciunile de la naşterea pruncului, evocarea evenimentelor care au avut loc cu ocazia Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria are un rol important.
În viaţa fizică, cotidiană, precum şi în cea tainic spirituală, dependenţa copilului de mamă este un fapt specific copilăriei, mai ales în faza ei de început. De asemenea, se poate vorbi şi de o dependenţă a mamei de copilul ei, în perioada de maternitate. Copilul are nevoie de mamă, mama are nevoie de copil, iar viaţa unuia este adaptată la viaţa celuilalt. Copilul trăieşte prin mamă şi mama trăieşte prin copil. Ierurgiile care preced momentul primirii Tainei Sf. Botez sfinţesc actul săvârşit de mamă, iar această sfinţenie se imprimă şi în existenţa pruncului. Uniţi şi, în acelaşi timp, dependenţi unul de altul, mama şi pruncul beneficiază de darurile rânduielilor stabilite de Biserică pentru a fi oficiate înaintea botezului.