„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Micul catehism: Răsplata Fericirilor este dobândirea împărăţiei cerurilor
Răsplăţile făgăduite prin cele nouă Fericiri sunt diferite, însă toate acestea conduc credinciosul spre împărăţia cerurilor. Când Domnul spune: „se vor mângâia cei ce plâng“, „se vor milui cei milostivi“, „vor vedea pe Dumnezeu cei curaţi cu inima“, „vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu făcătorii de pace“, prin toate acestea nu arată altceva decât împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia cerurilor nu este doar răsplata celor săraci cu duhul, ci şi a celor ce flămânzesc pentru dreptate şi a celor blânzi, a tuturor celorlalţi.
Totuşi, pentru a dobândi virtuţile din cele nouă Fericiri trebuie îndeplinite trei condiţii. Prima condiţie este însuşirea judecăţii duhovniceşti, ceea ce este tot una cu înţelepciunea, pe care o aflăm în cărţile Sfinţilor Părinţi, în scrierile şi în sfaturile părinţilor duhovniceşti. Creştinilor li se recomandă să se conducă după înţelepciunea Evangheliei. A doua condiţie este lipsa făţărniciei. Făţarnicul, gândindu-se doar la răsplată şi nu la dobândirea virtuţii, nu reuşeşte să dobândească nimic. El nu poate fi fericit niciodată. A treia şi ultima condiţie este nădejdea statornică în Dumnezeu, prin care creştinul se întăreşte în lupta împotriva grijilor pământeşti. Având nădejde puternică în Dumnezeu - Care, potrivit învăţăturii Sfintei Biserici, este izvorul binelui şi al sfinţeniei -, credinciosul păşeşte din virtute în virtute, străduindu-se să se arate folositor atât pentru sine, cât şi pentru obştea din care face parte. El nădăjduieşte în victoria binelui asupra răului, în triumful vieţii asupra morţii şi în triumful păcii asupra războiului, cunoscând că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume pentru ca lumea „viaţă să aibă şi din belşug să aibă“.