Micul catehism: Recomandări pentru perioada postului

Postul este unul dintre mijloacele pe care le avem pentru sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre. Prin canonul 19, formulat la cel de-al treilea Sinod local de la Gangra, în anul 340, Părinţii Bisericii anatematizează pe cei care, urmând învăţăturile eustaţienilor, nu respectau posturile rânduite de Biserică, desconsiderându-le: „Dacă vreunul dintre cei ce practică asceza, fără nevoie trupească, ar dispreţui şi ar dezlega posturile cele transmise îndeobşte şi care se păzesc de Biserică, având acela şi mintea întreagă, să fie anatema“.

Creştinii ortodocşi au respectat întotdeauna cu stricteţe posturile rânduite de Biserică, dar au fost şi unele categorii de persoane care erau exceptate de la această rânduială. Episcopul Timotei al Alexandriei prezintă două situaţii când Biserica oferă dezlegare de la post: „Femeia de va naşte, se cuvine a ajuna şi a nu bea vin, sau să se dispenseze de ajunare şi de a nu bea vin pentru că a născut?“ La această întrebare Episcopul Timotei răspunde: „Ajunarea s-a rânduit în scopul rânduirii trupului. Deci, de este trupul întru smerenie şi slăbiciune, se cuvine să primească hrană şi băutură, după cum voieşte şi poate să suporte“ (canonul 8).

De asemenea, întrebat dacă cei bolnavi şi „slăbiţi de boală îndelungată“ trebuie să postească, Episcopul Timotei arată că se cuvine ca cel bolnav să aibă dezlegare la „hrană şi băutură“, însă toate cu măsură (canonul 10).

Postul creştin este un act de jertfă şi de cult, prin care ne eliberăm de ispite şi de patimi, ne apropiem de Dumnezeu, ne înduhovnicim; postului de alimente trebuie să i se asocieze întotdeauna şi cel sufletesc, al faptelor.

Porunca a patra bisericească rânduieşte să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare dintre cele patru posturi mari din timpul anului, sau, dacă nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Sfintelor Paşti. Cercetând prescripţia din Mărturisirea lui Petru Movilă, care face referiri la porunca a patra bisericească, aflăm că împărtăşirea de patru ori pe an sau cel puţin o dată pe an în Postul Sfintelor Paşti se referă la împărtăşirea de obşte, iar „cei ce sunt înaintaţi în cuvioşie şi cucernicie să se mărturisească în fiecare lună şi să se împărtăşească cu Sfintele“. Porunca a patra bisericească nu exclude împărtăşirea deasă, dar să fie făcută cu vrednicie şi cu pregătirea care se cuvine.