Reîncarnarea este concepţia potrivit căreia după moarte sufletul se întoarce la viaţa pământească pentru a face fapte bune şi a atinge perfecţiunea. Astfel, pentru a atinge perfecţiunea, sufletul are nevoie de mai multe reîncarnări care pot avea loc imediat după moarte sau la mult timp după aceasta. Această învăţătură este prezentă, în special, în hinduism şi în budism. Potrivit hinduismului, legea reîncarnărilor (samsara) nu este specifică doar oamenilor, ci şi este valabilă şi entităţilor superioare (zeităţi) şi celor inferioare (animale, plante, minerale), iar sufletele se pot reîncarna fie în făpturi superioare, fie în făpturi inferioare. Sufletele reîncarnate în zeităţi sau în fiinţe inferioare rămân în starea respectivă până când îşi primesc răsplata pentru faptele bune săvârşite sau până când îşi ispăşesc păcatele, apoi reintră în succesiunea nesfârşită a reîncarnărilor.
Potrivit învăţăturii budiste, prin asceză şi meditaţie se poate ieşi din succesiunea reîncarnărilor pentru a intra în starea de nirvana, în care încetează dorinţa de viaţă şi lanţul reîncarnărilor.
Unii creştini sunt tentaţi să accepte această concepţie asupra vieţii, fără a se informa suficient dacă aceasta are vreo legătură cu învăţătura creştină.
Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie conţin învăţăturile lăsate de Mântuitorul Hristos şi în ele găsim ceea ce ne este necesar mântuirii sufletului, căci acesta este scopul vieţii creştinului pe pământ.
Învăţătura revelată de Dumnezeu arată clar că sufletele nu se reîncarnează, deoarece este rânduit ca după moarte: „trupul să se ducă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat“.
Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Evrei, arată că îndată după deces urmează judecata particulară, la care participă doar sufletul: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata“. De asemenea, la sfârşitul veacurilor, fiecare suflet se va întoarce în trupul care l-a susţinut (Ioan 5, 28-29), apoi va urma Judecata Universală (Ioan 11, 24).
„În vremea aceea a început a umbla Iisus prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El, și unele femei care fuseseră vindecate de boli, de grele suferințe, de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele, care le slujeau din avutul lor.”
„În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la mas
„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: Vino după Mine! Atunci, lăsând toate, el s-a ridicat și a mers după El. Și I-a făcut Levi un ospăț
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-
Mare și folositoare este această Sfântă Taină atât pentru cei care participă, cât și pentru cei care sunt pomeniți, dar puțini participă la ea. Dacă, într-o zi, toți oamenii bolnavi deplasabili s-ar
De la întunecare și până la răsăritul soarelui, de la micile finaluri până la noile, neîntreruptele începuturi, firea umană este tributară altor deveniri, cel mai adesea, așezându-se cuminte într-un șir
Episcopul martir Nicolae Popovici a fost al doilea ierarh al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, reînființată în 1920. Ierarh cu desăvârșită trăire duhovnicească, dublată de o solidă cultură teologică, el a
Anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, „pe vremea coacerii cireșelor” (1824), în Vidra de Sus, din părinții Alisandru și Maria. Parlamentul României, prin Legea 223/2023, a ded
Cuvintele providențiale auzite de Fericitul Augustin în anul 387 în grădina casei sale din Mediolanum, care l-au trimis la textul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani 13, 12-14: „Noaptea e pe
Societatea umană a evoluat foarte mult. Tehnologia a facilitat mari realizări, care au dus la creșterea confortului, însă, cu toate acestea, există sentimentul de ură între oameni, care distruge viața multora, îndepărtându-ne de semeni, de noi înșine și de Dumnezeu, căci știm de la Sfinții Părinți că, dacă nu te ai bine cu aproapele tău, nici cu Dumnezeu nu ești bine. Trăim în mod greșit cu iluzia că, dacă urâm pe cineva care ne-a făcut rău, astfel ne-am răzbunat pe acea persoană. Dar sentimentul de ură ne dăunează în primul rând nouă înșine, provocându-ne o stare de tensiune și gânduri negative care ne afectează mintea, sufletul și trupul.
