Cunoaşterea lui Dumnezeu este absolut necesară pentru a câştiga împărăţia cerurilor. Acest adevăr a fost spus chiar de Mântuitorul Hristos: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17, 3). Omul nu putea să-L cunoscă singur pe Dumnezeu atât din cauza nevredniciei, cât şi a capacităţii limitate de a înţelege unele adevăruri mântuitoare. Descoperirea dumnezeiască a fost dată pentru toţi oamenii, pentru că toţi au nevoie de mântuire, dar, pentru că nu toţi oamenii erau vrednici de a primi descoperirea direct de la Dumnezeu, ea a fost făcută către anumiţi oameni, pentru ca aceştia, la rândul lor, s-o facă cunoscută celor care doresc să o primească.
Astfel, Dumnezeu S-a descoperit prin patriarhi, prin Moise, drepţi şi prooroci, iar descoperirea deplină s-a făcut prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul ce vine în lume“. Prin descoperire sau revelaţie dumnezeiască, Dumnezeu a făcut cunoscute oamenilor adevărurile necesare pentru obţinerea mântuirii, iar Sfânta Scriptură ne încredinţează că mereu Dumnezeu S-a descoperit oamenilor: „După ce, odinioară, Dumnezeu, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care l-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile“ (Galateni 4, 4).
Mântuitorul a răspândit în lume descoperirea dumnezeiască prin Sfinţii Apostoli şi prin ucenicii acestora, iar, în zilele noastre, Sfânta Biserică păstrează nealterate aceste adevăruri şi le face cunoscute oamenilor.
